Visam, aş fi vrut să fiu o corabie
Şi uşor să lunec peste apele măsurate de EL.
Să plutesc iute, spre un liman necunoscut,
Dar care este cunoscut de veacuri ...
Marea, Cerul ... şi eu ...
Mă văd, lăsând totul în urmă,
Cu avânt alergând spre înainte,
Şi chiar sfidam valurile şi vântul
Mergeam spre ţelul dorit, spre Limanul Ceresc.
Dar, drumul e lung ...
Deodată în vis buimac mă trezesc,
Şi parcă sunt sleit de puteri ...
Catargele inimii mele acuma sunt frânte,
Dorinţa toată s-a dus, mă las purtat de valuri ...
Spre nicăieri şi niciunde !
Mă uit, unde e Steaua călăuzitoare?
Întunericul e atât de mare, tăcere ...
Şi mica lumină din mine, e doar o scânteie ...
Târziu înspre zori ... se zăreşte-o Lumină.
Pare un Far ... este EL !
Odată ce ochii-mi văd clar este EL,
Cu EL a apărut şi speranţa,
Nădejdea în inimă creşte,
Şi viaţa în vene, şi pacea ...
Şi se zăreşte ...Limanul !
IATĂ-MĂ AJUNS ACASĂ ...
J.G. RIVISH - Lumina din Gosen!