Era într-o sâmbată, 2oo9. O zi
de 14.februarie, ca şi astăzi, când am îngenuncheat în faţa celei mai frumoase
fete.
Nu mai fusesem vreodată în aşa
ipostază. Dar acum, ochii ei, inima ei, dragostea şi cuvintele, frumuseţea şi
simplitatea ce o purta, m-au îngenuncheat. I-am spus că o iubesc şi i-am cerut prietenia.
A
acceptat, urmând apoi data de 14.iun.2oo9, zi în care am îngenuncheat pentru a
doua oară, tot în faţa aceleiaşi frumoase fete, cerându-i să fie soţia mea, ca
mai apoi, sa facem logodna în acelaşi an, pe 23 aug. Ea m-a făcut să iubesc cu
adevărat. Singura persoană în faţa căreia mai îngenuncheasem în viaţă, era
Dumnezeu, înaintea căruia, în data de 27.sep.2009, am îngenuncheat amândoi, cerându-I
binecuvântarea şi unindu-ne inimile. Ne-a binecuvântat. Suntem binecuvântaţi.
De atunci, au trecut 3 ani, ani
în care am avut greutăţi, probleme, urcuşuri şi coborâşuri, nori şi ploaie,
soare şi vreme bună, dar şi clipe de har şi fericire, care au biruit întotdeauna.
Toate încercările şi greutăţile, împletite cu bucurii şi clipe minunate, nu au
facut nimic altceva deât să dea greutate iubirii noastre. Cea mai mare binecuvântare
pe care am primit-o amândoi, a fost pe data de 01.sep.2011 când s-a născut
Darisa, fetiţa noastră. Mulţumim lui Dumnezeu.
Ce pot să spun,
acum?..........că viata e frumoasă, dacă ştii cum să o trăieşti.
Acum, mai mult ca şi
atunci.....O IUBESC, pe ea, Tyna Filimon, soţia mea!
Cu dragostea ce ţi-o port, al
tău soţ,
Darius Filimon