miercuri, 25 septembrie 2013

Ştiu eu....de J.G. RIVISH - Lumina din GOSEN.


Nelinişte. Singurătate. Teamă. Emoţii. 
Nesiguranţă. Frig. Durere. Plâns.
Lacrimi. Suspin. Incercare. Aşteptare. 
Gânduri. Acuzări. Dezvinovăţiri. 
Amintiri. Regrete. Tăcere. Promisiuni. 
Tremur. Căutare. Nelinişte. Pace. ISUS ...


A mai trecut o zi din viaţa asta scurtă... 
Golul din sufletul meu s-a adâncit.
Probabil nici noaptea asta nu pot dormi.
Şi mai mulţi au adormit sperând ...
Crezând că mâine va fi mai bine.

De ce? De ce acum? De ce eu?
Cum o sa fie? Ce o sa fac?
Intrebări … fără răspuns şi suspine ...
Vom afla cândva oare răspunsul?
Probabil atunci nu va mai conta ...

Dar sigur ştiu un lucru:
"Dacă numai pentru viaţa aceasta
Ne-am pus nădejdea în HRISTOS,
Atunci suntem cei mai nenorociţi
dintre toţi oamenii." 1 Cor.15:19.

Avem nădejde pe acest pămant
Dar şi pentru veşnicie:
"El va şterge orice lacrimă din ochii lor.
Şi moartea nu va mai fi.
Nu va mai fi nici tânguire,
nici ţipăt, nici durere, pentru că
lucrurile dintâi au trecut." Apoc. 21:4.

Mai ştiu ceva:
E târziu, e noapte, e întuneric greu ...
Lumea pribegeşte fără DUMENZEU ...
Este trist pământul, suspină Galaxia,
Parcă totul spune: E-aproape MESIA !
VINE ISUS! Tu eşti gata ?



J.G. RIVISH - Lumina din GOSEN.

vineri, 13 septembrie 2013

Prinţ şi cerşetor…




             Sunt pline oraşele de cerşetori. Ne uităm la ei şi în urma judecăţii pe care am făcut-o asupra lor, aşa le dăm sau nu.
Într-una din zile, fiind cu soţia în Arad pentru a rezolva unele probleme, la un moment dat flămânzi fiind şi cu o poftă de mici, mergem nicăieri altundeva decât la Kaufland să-i mâncăm pe cei mai buni.

             Eram la masă când un cerşetor a venit şi mi-a cerut nu un foc pentru ţigară, nu bani, ci să mănânce că este flămând. În acel moment, de undeva din interiorul meu, am auzit o Voce pe care nu am avut cum sa o Înlătur, spunându-mi să-i cumpăr şi băiatului-cerşetor ce mănânc eu.

             I-am luat şi lui şi l-am pus cu noi la masă întrebandu-l dacă a mai mâncat ceva astăzi. El mi-a răspuns: “Nu”. Era trecut de amiază. I-am spus apoi….”Dumnezeu care te iubeşte şi pe tine, iată că iţi poartă de grijă….nu ai vrea să îi mulţumeşti printr-o rugăciune pentru că ţi-a dat să mănânci astăzi?” Fără nici cea mai mică ezitare, încrucişându-şi mâinile, mi-a răspuns: “mă voi ruga aici, acum.” Şi a început….. “Doamne Dumnezeule, dacă esti acolo Doamne şi dacă mă auzi Doamne, iţi mulţumesc pentru că ai pus pe inimă acestui om să îmi dea de mâncare. Doamne, dacă mă asculţi, te rog să îi răsplăteşti Tu acestui om....” Atunci, au început să îmi lăcrimeze ochii. Oamenii se uitau ciudat la noi. Dar nu ne interesa.

           Dumnezeu îmi deschisese ochii şi am realizat că cerşetorul, era de fapt un prinţ! Şi asta pentru că lacrimile mele, mi-au spălat ochii…

              Nu hainele te fac un prinţ, ci altceva… Ce? Găsiti voi…


*p.s.  am spus asta nu pentru a scoate în evidenţă dărnicia mea, ci pentru a scoate “prinţul sau cerşetorul din tine…”


Darius Filimon (Gura Văii)

joi, 5 septembrie 2013