Mai orfan decat orfanii

In urma cu 13-14 ani, cand ma intorceam cu trenul spre casa, dupa ce compartimentele incepusera sa fie mai libere si linistea se aseza repede prin tren auzindu-se doar trancanitul rotilor dand in gropile cailor ferate, cazui pe ganduri coborand in sufletul meu intr-o profunda cercetare cu Dumnezeu.

Deodata o muzica crestina imi intrerupse adanca si profunda mea meditatie venind dintr-un alt comprtiment. Curios de felul meu, ma indrept sa vad cine asculta o astfel de melodie. Oricum, pe acea vreme tinerii din bisericile noastre mai ascultau astfel de melodii nestingheriti. Astazi, unora le suna ”telefoanele mângâiate” a manele sau neaparat cele mai tari hituri.

In alt compartiment la zarea de lumina slaba, observ un baiat saten, nu foarte inalt, putin mai slabut, cu ochii parca mici si lipiti, tinea in mainile sale un casetofon mic al vremurilor de atunci si cu casti in ureche. Muzica se opri si am inceput sa povestim, fiind apoape doar noi doi in tren. Mergea spre casa unde fusese adoptat a nu stiu cata oara de o alta familie. Nu avea mama, nu avea tata. A avut o viata grea.. Il chema Daniel.

 Incepeam sa plang de mila lui si imi spuneam in sinea mea: sarmanul baiat. Era foarte credincios si a inceput sa imi vorbeasca de credinta. Imi povestea de un prieten minunat care l-a ajutat in toti acesti ani. A spus ca Il cheama Isus. Candva in urma cu cativa ani, statea la o familie care il puneau tot timpul sa aiba grija de ceva vaci pe camp. Uneori trebuia sa stea si duminica, dar in el ardea un dor de biserica. Isi lua de acasa pe furis haine de schimb in plasa si lua ceva lanturi cu care lega vacile, se schimba si cand se trageau clopotele in biserica ortodoxa alerga sa asculte liturghia si neaparat cum se canta in strană. Era un cautator care cauta hrana pentru suflet.

 Atunci mi-am dat seama ca sunt un nenorocit. Ca uneori invocam motive ca sa nu merg la biserica. Dureri de cap si...cam atat. Cu tatal meu nu mergea. Daniel alerga si cauta pe Dumnezeu fara tata, fara mama. Intr-o zi mi-a spus ca L-a gasit pe Dumnezeu care i-a adus alinare si mangaiere prin Isus Hristos. A spus ca a incheiat un legamant cu Dumnezeu intelegand ca El i-a purtat de grija ca Tata cand nu avea pe nimeni. De fapt, Biblia spune ca Dumnezeu e Tatal orfanilor.. ”Il iubesc si Il slujesc si nu imi e rusine de Isus deoarece nici Lui nu i-a fost rusine de mine cand nimeni nu dadea 2 bani pe mine.”

 Ne-am imprietenit si l-am dus la mine acasa. Am mers impreuna la biserica noastra. A cantat inaltator. E facut sa cante. Anii au trecut...e om mare la casa lui. Dumnezeu, Tatal lui Daniel i-a purtat de grija asa cum nimeni nu putea sa o faca. Zilele trecute ne-am reintalnit. A trecut pe la biserica noastra si impreuna am cantat lui Dumnezeu.

Am crescut intre timp si eu si privind in viata lui Daniel am realizat ca cea mai mare nenorocire in viata nu este sa fii un orfan fara mama si fara tata, ci ca sa ai si mama si tata, dar sa fii ORFAN DE DUMNEZEU!

Asta inseamna sa fii mai orfan decat orfanii!