Istoria ta, Doamne!

Sunt tineri amandoi. Mihai e inginer. Catalina educatoare. Sunt sot si sotie. Dupa o misiune evanghelistica in vara anului 2017 in orasul Targu Frumos langa Iasi, atat Mihai cat si Catalina au raspuns chemarii lui Dumnezeu.

In urma cu o saptamana am condus sute de km, peste 10 ore prin viscol si zapada cu un grup de baieti pentru a ajunge la ceea ce numeste cerul mare sabatoare cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu. Vineri noaptea ma intorceam de langa Otelul Rosu spre casa urmand ca de dimineata sa ma pornesc spre Iasi. Cu mine in masina era un om al lui Dumnezeu, profet, care la un moment dat imi spune ca intr-o vedenie a vazut o perdea neagra pe care eu pusesem mana si am dat-o la o parte. Dupa perdeaua respectiva era o tanara care avea unele intrebari cu privire la viata ei si despre Dumnezeu. A spus profetul ca Domnul vrea sa o pregateasca pentru a o mantui si pentru a declara public aceasta in apa botezului!

Povestind spre Iasi despre descoperirea ce o avusese omul lui Dunezeu, Florin, prietenul meu, pune mana pe telefon si suna pe Radu misionarul nostru din Targu Frumos si ii spune hotarat sa mai pregateasca o rochie pentru botez deoarece Dumnezeu din cer a spus ca vor fi 3 persoane pentru acest botez. De la celalalt capat al firului la telefon cu jumatate de gura, Radu spune ca va cauta o rochie...

Drumul nu a fost usor. A fost zapada multa. A nins continuu si a viscolit. Au fost accidente. Altii au ramas pe drum nemaiputand sa inainteze. Masinile care aruncau sare cu nisip impingand si zapada, nu reuseau sa faca fata. In urma lor viscolul arunca zapada inapoi peste sosea. Pe noi parca Dumnezeu ne purta pe aripile Sale. El avea o lucrare de facut. Ajungem cu bine. Ne odihnim cateva ore si se face duminica dimineata.

La parterul unui bloc intr-o sala inchiriata, ne pregatim de botezul nou testamental. Urma un moment istoric in acest oras fiind 10.000 de locuitori si niciun pocait. Povesim cu cei doi tineri pregatiti pentru botez si din curiozitate incec sa aflu cine ar putea fi tanara aproape de acest pas spre pocainta dar cu intrebari in viata ei fara raspunsuri. Era Andreea, sora Catalinei, eleva de liceu in clasa a 12-a. Discutam impreuna cu Florin cateva minute bune cu ea, facem o rugaciune speciala pentru Andreea si incepem slujba in biserica impreuna cu aproximativ 70 de persoane cantand si glorificand pe Dumnezeu. E atmosfera de har, iar dupa primul indemn si rugaciune, in timpul unei cantari, forfota mare printre oameni cand deodata se dezleaga misterul: Andreea se boteaza! Aduceti rochia alba! Bucurie cu lacrimi. Mare Dumnezeu avem! Andreea se pregateste si este adus inca un alt scaun langa cei doi si astfel vor fi trei persoane pregatite pentru botez.

Trei persoane care vor infrunta mai tarziu injurii din partea altor oameni. Vor infrunta batjocura si rasete pe seama lor ca sunt tineri si nu stiu sa se distreze. Vor infrunta prigoniri prin cuvinte jignitoare, dispret si marginalizari din partea unora. Dar de fapt asta nu mai conteaza, Hristos ne-a chemat sa iesim afara din tabara la El si sa suferim ocara lumii. Pentru asta a venit Hristos sa smulga oameni la mantuire. Ferice de cei ce au parte de aceasta chemare. Pocainta e frumoasa si usoara si are distractiile ei pentru suflet si atunci si trupul e in extaz.

Cand tanara Andreea vine imbracata in rochia alba pentru botez, lacrimile ma napadesc vazandu-L pe Dumnezeu care se implica pana si in cele mai mărunte detalii: rochia ii venea perfect. Un Dumnezeu perfect!  Era perfecta la umeri, la maneci si in lungime. Nici prea larga nici prea stramta. Un Dumnezeu care cunoaste totul: viata ta si problemele tale; casa ta si nevoile tale; inima ta si gandurile tale si chiar numarul de la rochie.

Bucuria e mare pentru toti. Se bucura cerul. Se bucura Catalina pentru sora ei. La fel si Mihai care radia de bucurie. In apa botezului de bucuria ce o avea in suflet, Mihai aproape ca se aruncase singur in apa. Noi ne lungim cu intrebarile. El vroia sa treaca mai repede la fapte de pocăință. Domnul e prezent cu harul Sau.

La finalul lucrarii mama lui Catalina si a Andreei si-a predat viata Domnului. La fel si o alta doamna din oras. Mare Dumnezeu avem!

Rugati-va pentru Targu Frumos. Rugati-va pentru lucrarea de acolo ca Dumnezeu sa atinga cat mai multe inimi. Rugati-va pentru cei ce s-au botezat!

Rugati-va pentru noi. Rugati-va pentru mine!

*p.s.  peste o saptamana voi pleca din nou spre Iasi..

Mai orfan decat orfanii

In urma cu 13-14 ani, cand ma intorceam cu trenul spre casa, dupa ce compartimentele incepusera sa fie mai libere si linistea se aseza repede prin tren auzindu-se doar trancanitul rotilor dand in gropile cailor ferate, cazui pe ganduri coborand in sufletul meu intr-o profunda cercetare cu Dumnezeu.

Deodata o muzica crestina imi intrerupse adanca si profunda mea meditatie venind dintr-un alt comprtiment. Curios de felul meu, ma indrept sa vad cine asculta o astfel de melodie. Oricum, pe acea vreme tinerii din bisericile noastre mai ascultau astfel de melodii nestingheriti. Astazi, unora le suna ”telefoanele mângâiate” a manele sau neaparat cele mai tari hituri.

In alt compartiment la zarea de lumina slaba, observ un baiat saten, nu foarte inalt, putin mai slabut, cu ochii parca mici si lipiti, tinea in mainile sale un casetofon mic al vremurilor de atunci si cu casti in ureche. Muzica se opri si am inceput sa povestim, fiind apoape doar noi doi in tren. Mergea spre casa unde fusese adoptat a nu stiu cata oara de o alta familie. Nu avea mama, nu avea tata. A avut o viata grea.. Il chema Daniel.

 Incepeam sa plang de mila lui si imi spuneam in sinea mea: sarmanul baiat. Era foarte credincios si a inceput sa imi vorbeasca de credinta. Imi povestea de un prieten minunat care l-a ajutat in toti acesti ani. A spus ca Il cheama Isus. Candva in urma cu cativa ani, statea la o familie care il puneau tot timpul sa aiba grija de ceva vaci pe camp. Uneori trebuia sa stea si duminica, dar in el ardea un dor de biserica. Isi lua de acasa pe furis haine de schimb in plasa si lua ceva lanturi cu care lega vacile, se schimba si cand se trageau clopotele in biserica ortodoxa alerga sa asculte liturghia si neaparat cum se canta in strană. Era un cautator care cauta hrana pentru suflet.

 Atunci mi-am dat seama ca sunt un nenorocit. Ca uneori invocam motive ca sa nu merg la biserica. Dureri de cap si...cam atat. Cu tatal meu nu mergea. Daniel alerga si cauta pe Dumnezeu fara tata, fara mama. Intr-o zi mi-a spus ca L-a gasit pe Dumnezeu care i-a adus alinare si mangaiere prin Isus Hristos. A spus ca a incheiat un legamant cu Dumnezeu intelegand ca El i-a purtat de grija ca Tata cand nu avea pe nimeni. De fapt, Biblia spune ca Dumnezeu e Tatal orfanilor.. ”Il iubesc si Il slujesc si nu imi e rusine de Isus deoarece nici Lui nu i-a fost rusine de mine cand nimeni nu dadea 2 bani pe mine.”

 Ne-am imprietenit si l-am dus la mine acasa. Am mers impreuna la biserica noastra. A cantat inaltator. E facut sa cante. Anii au trecut...e om mare la casa lui. Dumnezeu, Tatal lui Daniel i-a purtat de grija asa cum nimeni nu putea sa o faca. Zilele trecute ne-am reintalnit. A trecut pe la biserica noastra si impreuna am cantat lui Dumnezeu.

Am crescut intre timp si eu si privind in viata lui Daniel am realizat ca cea mai mare nenorocire in viata nu este sa fii un orfan fara mama si fara tata, ci ca sa ai si mama si tata, dar sa fii ORFAN DE DUMNEZEU!

Asta inseamna sa fii mai orfan decat orfanii!

E posibil!

 ”...a zis El slăbănogului: ridică-ți patul și du-te acasă” (Matei 9:6b)

M-am tot gândit de ce scrie Biblia acest detaliu. Invățat fiind că predicatorii trebuie să fie detectivi și să caute detalii, m-am gândit că acest verset nu a fost aruncat aici așa în vânt. Dumnezeu intră în detalii.

Nu era un pat ca și ale noastre. Era un pat precum o targă cu care sunt duși fotbaliștii afară de pe teren când se accidentează. Înfățișat fiind înaintea Celui ce Îl putea vindeca, sunt rostite peste El cuvinte care Îl vor scoate de sub blestemul păcatului și cuvinte care îi aduc vindecarea.

Momentul când Isus a spus să ridice patul și să plece acasă, a fost momentul în care trebuia demonstră biruința, eliberarea. Cei din jur trebuiau să vadă schimbarea. O viață fiind legat de o neputință. De un viciu. De o patimă, iar acum era un om liber. Trăim momente în care unii se laudă că s-ar fi întâlnit cu Hristos, dar nu se vede schimbarea. Au rămas tot legați de patima alcoolului. Sau a tutunului. Sau a minciunii. O formă de evlavie, încercând sa aibe o față bisericească și o alta când sunt pe stradâ sau în societate. O altă față când e vorba de a-și apăra interesele lor. Patul din viața lor nu a fost ridicat, dar poate fi! 

Hristos ne ridică din astfel de neputințe și ne dă libertatea. Mare lucru să fii un om liber astăzi. Tu ești? Hristos a spus slăbănogului ridică-ți patul și mergi. La fel îți spune astăzi și ție. Să te ridici și să mergi mai departe indiferent care ar fi ”patul” din viața ta.

La Dumezeu imposibilul e posibil!

1 Martie, Primavară cu zapadă!

Copii se bucura de aceasta probabil ultima zapada, sau, cine mai stie...Dumnezeu e Suveran. Altii s-au intristat, chiar suparat unii. Am vazut zilele acestea multa agitatie cand zapada cobora lin din cer, la glasul lui Dumnezeu.

Autoritatile si deszapezirile s-au dezvinovatit spunand ca au fost luati prin surprindere, de parca nu zapada o asteptam si noi cei din Vest, dupa ce in Bucuresti erau inchise scolile din cauza zapezii si a viscolului. Busu anunta transpirand pe frigul acesta ca vine zapada mare in toata tara! Termometrele scadeau considerabil si toata tara era sub cod. In unele parti era rosu in altele mai portocaliu spre galben si iata-ne astazi de 1 martie prima zi a primaverii cu tara ninsa toata.

Eu zic ca ar trebui sa vedem zapada aceasta la inceput de primvara altfel. Gropile s-au acoperit, astfel soferii incepand sa accelereze mai mult ca drumurile erau uniforme si astfel unii s-au trezit prin santuri. Altii si-au dorit demult sa mai mearga macar odata la patinoar si au avut parte de patinoar pe pod la Gradiste ca se mutase patinoarul de la Subcetate. Microbii au inceput sa dispara si nu mai vedem persoane bolnave cu atata zapada la fel cum vazuseram cu atat soare! Stocurile de sanie care pareau ca vor ramanea pentru o alta zapada pe la anul, dintr-o data s-au epuizat. Atat copiii cat si parintii vrut pe nevrut au trebuit sa iasa la zapada si am vazut din nou familii fericite.

Nu pot in toate acestea decat sa dau lauda Domnului pentru toate. El tine spune Sfanta Scriptura zapada in camarile Lui.

Zapada a venit. Dar si primavara. Unii au uitat de martisoare astazi, deoarece e ciudat sa umblii cu martisoare prin zapada.

Cu sau fara martisoare stimate doamne, domnisoare, sau chiar domni grabiti pentr-un martisor, primavara a venit!

*p.s.   asteptam adevarata primavara cu Cel ce a spus ca vine si va veni!

De jertfit se jertfesc mieii, dar de plătit vor plăti berbecii

(Gen.22 Jertfirea lui Isaac)

                Toate lucrurile pareau ca se aseaza in viata lui Avraam dupa ce la varsta de 100 de ani primeste din partea lui Dumnezeu promisiunea un baiat pe nume Isaac, ridicand astfel si rusinea Sarei de a mai fi numita femeie stearpa. Doar ca intr-o zi, Dumnezeu ii cere o jertfa deosebita: pe Isaac. El hranea flamanzii, el imbraca dezbracatii, el spala picioarele trecatorilor si tot lui ii este ceruta aceasta jertfa.

Sunt tot mai putini oamenii astazi care fac un bine fara sa astepte ceva in schimb. Sunt tot mai putini cei care fac ceva pentru o persoana care nu merita acel lucru si totusi il fac. De parca noi am fi meritat totul! De obicei acestora li se spune: de ce esti prost? Nu merita. Sau, lasa pe altii.

                Si altii au masina. Si altii au bani, ba chiar poate mai multi decat tine. Sunt altii care au mai mult timp decat ai tu. De ce tot tu? Si totusi merg mai departe si se jertfesc. Tot ei se jertfesc precum mieii. Neobositi in lucrare. Facand focul la biserica pentru ca sa fie cald fratilor ce au inghetat demult in suflet. Aceleasi persoane la curatenie sau la spartul lemnelor. Sunt aceeasi care viziteaza duminica bolnavii cand altii dorm..

                Ieri am aflat de Maria, mama cu 4 copii care pe langa toata viata si activitatile ei mai are timp ca aproape zilnic sa viziteze si sa ajute o tanara nevazatoare, fara ca sa astepte ceva in schimb, decat rasplatirile cerului. Nu e usoara jertfa. Blituri, poze, like-uri si share-uiri vrem cu totii, dar fara jertfa.

                Se spune ca este o singura masina: Mercedes si celelalte si totusi suntem atatia care nu avem un Mercedes. De ce? Pentru ca trebuie platit un pret.

                Dumnezeu dintre toate animalele pe care le-a creeat a ramas favoritul Lui un singur animal si anume mielul. De aceea a si trimis pe Fiul Sau in lume pentru ridicarea pacatelor ca Miel de jertfa. Si totusi, unii ne asemanam cu tot felul de animale prin gesturi si atitudini: zbieram unii la altii, comentam, dam cu pumnii in masa, intoarcem privirea cand vedem un sarman si rostim cuvinte dispretuitoare, uram si ne muscam unii pe altii.

                Nu toti suntem miei. De ce? Pentru ca trebuie platit un pret. Se cheama jertfire. Pentru unii e prea mult. Nu isi permit pretul jertfirii.

                 Nu uitati, daca nu aici si nu acum, va fi o zi in care vor fi marile rasplatiri ale mieilor!

               Pana atunci, tot mieii trebuie sa se jerfeasca, dar, de platit vor plati berbecii la urma

cand vor auzi: niciodata nu v-am cunoscut!

Ziua 2

Incepem mai devreme in dimineata aceasta. Unii nu au reusit sa parcurga atat cat si-au propus sa misioneze prin localitati. Echipa noastra o impartim in 3 deoarece suntem o echipa si ne ajutam unii pe altii. O parte merge sa ajute pe Florin sa distribuie invitatii la Izvoru si o alta parte il ajuta pe Adi la Uda.

Romanii sunt interesanti. Toti sunt credinciosi, cred in Bunul Dumnezeu, dar nu merg la biserica si cand vor muri, toti merg in rai pentru ca nu au facut multe pacate. Numai avorturi fara numar si am realizat ca studiul care s-a facut intre anii 1958-2008 unde s-a constatat ca s-au produs putin peste 22 de milioane de avorturi, deci am ucis o Romanie intreaga, e foarte eronat. E clar ca e vorba de avorturile de care s-a stiut, iar cifra reala e alta mai mare, dar totusi cand ma gandesc la ce am auzit zilele acestea ma apuca o mare groaza incat parca mi-e greu sa adorm.

Ramanem in cea de-a treia echipa 5 persoane si mergem in localitatea Ciupa unde au mai ramas 2 strazi unde trebuie impartite invitatii si facute sondaje. Inainte sa plecam unul din tinerii care merge cu o alta echipa, imi spune ca a vazut o persoana care statea in fata mea si o alta care era langa mine si ma sfatuia spunandu-mi sa ma rog pentru persoana aceea. Stau ascult si zic ok, astept sa vad implinirea ei.

Jurnal de calatorie, a 2-a zi  Ciupa Arges

Terminam localitatea si  ne pregatim sa plecam spre casa. Observ cand ne intalnim toti tinerii ca lipseste Tina. Intreb unde este si imi spun tinerii ca a intrat in curte la o tanara si vorbeste cu ea despre Dumnezeu. Ajung acolo cu Danut slujitorul care se ocupa de biserica din Ciupa si vad ca discutia din curte a decurs foarte bine si ca se despart cu imbratisari. Slava Domnului imi zic. Plecam, dar imi spune sotia mea, nu vrei sa facem o rugaciune pentru tanara aceasta deoarece de un timp isi cauta telefonul ca l-a pierdut si nu a mai gasit decat capacul din spate si bateria. Ma gandesc eu probabil ca l-au pierdut copii ei care erau mici si de aceea nu il mai gaseste. Dar imi aduc aminte de vedenia tanarului din dimineata aceea si zic asta este lucrarea lui Dumnezeu. Interesant imi zic in sinea mea; m-a adus Dumnezeu pana la ultima casa. Ne rugam impreuna cu Danut si plecam la masa. E ora 16 trecut si ne pregatim pentru evanghelizarea de seara. Tinerii pregatesc materialele, statia, boxele, dau drumul la muzica si oamenii incep sa vina. Slavit fie Domnul. Apare soacra fetei care isi pierduse telefonul. ‘’Domnule sa vedeti, nora mea si-a gasit telefonul imediat dupa ce ati plecat dumneavoastra. Era acolo in curte. Am spus la toti ca asta e o minune ca ati spus dumneavoastra ca il va gasi. Ati stiut!’’ N-am stiut nimic mi-am zis eu. Doar am crezut..

 Incepem sa cantam, ajungem la predica si vorbesc oamenilor din 2 Timotei 3:1-17,  ‘’De ce zilele sunt grele?’’ Un betivan incepe sa strige si sa deranjeze. Face tulburare, iar pe tineri ii observ cum pe rand merg sa se roage. Dumnezeu sa ii binecuvanteze. Realizez din ce in ce mai mult ce inseamna o echipa in slujire. Diavolul este infrant si betivul pleaca. Dumnezeu ne da biruinta. Incheiem seara cu rugaciunea Tatal nostru si cu experiente noi si astazi.

 Multumesc Domnului pentru echipa cu care slujesc: Tina, Andreea, Camelia, Florina, Rebeca, Daniel, Fineas, David, Rares si Andrei. Dumnezeu a pus valori in fiecare dintre ei. Ne pregatim pentru urmatoarea zi.

In slujba Marelui Imparat,                                                                                   Pitesti, Miercuri, 27.07.2016

Darius Filimon

* transmitem LIVE in fiecare seara de pe adresa de facebook Florin Pop

Jurnal de calatorie - Prima zi!

Ciupa, Pitesti

La ora 9 fara un sfert plecam la masa. Dupa masa preluam fiecare lider echipa cu care va trebui sa lucram toata saptamana. Langa localul unde am mancat este o biserica in Pitesti care a fost deschisa pentru noi ca sa avem ultimele discutii, impartirea invitatiilor, scrierea lor si un timp de rugaciune. Doi baieti merg sa puna 4 cutii cu Biblii in masina lui Florin. Florin motiveaza tinerii pentru misiune. Coboara harul lui Dumnezeu. In acest timp unul din baieti vine si imi spune ca s-au blocat cheile in Passatul lui Florin. Deja diavolul isi incepe si el lucrarea. Eram pregatiti sa spargem un geam pentru a scoate cheile. Coboram 3 baieti si reusim prin harul lui Dumnezeu sa deschidem usa de parca toata viata am furat masini. Ne bucuram.

Pornim la drum spre Ciupa. O localitate de aproximativ 400 de locuitori. Suntem 12 persoane. Ne impartim cate doi si incepem din mai multe puncte sa vorbim cu oamenii sub forma unui sondaj apoi ii chemam seara la intalnire in prezenta lui Dumnezeu. Un tanar din echipa imi spune ca a avut un vis ieri, iar astazi o vedenie cu o femeie care este vrajitoare si el crede ca este ceva vrajitoare in localitatea aceasta. Ne pornim la drum... Vorbim cu oamenii care vor sa ne asculte. Toti sunt credinciosi. Toti cred in Dumnezeu, dar nu vor sa isi schimbe viata. E buna viata lor de crestin nepracticant, cred si nu prea cred in rai si in iad si daca ar muri in noaptea aceasta toti vor sa mearga in rai. Interesant... Viata de aici cu dracu’ si dincolo vrem cu Dumnezeu. Aici, ura e la locul ei, avorturile fara numar si traditiile stramosesti la fel. E greu sa lamuresti oamenii de starea lor de pacat. Mi-am dat seama inca o data cat de adevarat este cuvantul care spune ca pentru unii este atat de scumpa mantuirea incat nu se va putea face niciodata. Plang in mine....pe o alta parte sunt bucuros de harul care mi-a fost dat sa ma nasc intr-o familie credincioasa. Multumesc Doamne.

Vorbesc cu o femeie de 69 de ani. Imi spune ca a ramas vaduva de la 27 de ani. I-a murit sotul de cancer, apoi si 3 copii tot de cancer. Dupa mai multe discutii imi spune de fata cu inca 4 persoane ca a facut 4 avortui. De aceea am spus ca avortul e la el acasa aici. Macar isi aducea aminte exact numarul lor. I-am spus nu vi se pare ciudat ca ati facut 4 avorturi si ca v-a murit sotul si 3 copii in total 4 persoane? Plata pacatului. O lasam cu recunoasterea ei ca a pacatuit dar nu vroia sa faca nimic mai mult. Un barbat a iesit pana afara la noi si ne-a repezit ca el trebuie sa repare televizorul si n-are timp de-astea. O doamna a vorbit cu mine doar de dincolo de usa. Mi-a luat invitatia prin gard ca se uita la stiri si m-a lasat vorbind singur. Bineinteles, nici nu a venit la intalnire. O tanara raspunde in bataie de joc…’’eu o duc la socrul meu invitatia, pentru mine sunt chefurile.’’ Tineretea… Cativa oameni repara un tractor si intru in discutii cu ei. M-au repezit sa plec pentru ca ei nu au timp de ce vreau eu si sunt stresati ca nu merge tractorul si tot injura. Dar eu intreb: de rugat v-ati rugat? Da…ne-am rugat. Erau mecanicii pentru ca vine proprietarul care incepe sa urle la mine sa plec de acolo. Vine fix in fata mea si ma apuca de maini. Ma impinge sa plec si eu intreb: dar ce am facut? Unul dintre oamenii de acolo striga sa ma lase in pace. Se intoarce inca o data spre mine si striga puternic sa dispar. Dumnezeu ma intareste si imi da autoritate stau cu ochii fix in ochii lui si incep cu voce tare sa mustru duhul de tulburare de peste el prin sangele lui Isus. Se da in spate si incepe sa rada de mine: ‘’tu cu Christos al tau!’’ Il apuc si il strang in brate puternic spunandu-i sa nu incerce sa para ceea ce nu este. Dumneavoastra aveti o inima blanda si vreti sa pareti foarte dur. Nu sunteti asa. Inima asta striga blandete. M-a strans si el in brate si mi-a zis ‘’poate vin si eu diseara…’’ M-am rugat sa binecuvanteze Dumnezeu tractorul si sa il poata repara. Putin mai tarziu tractorul porneste si era reparat. Au zambit.

Am plecat pentru ca sa ajungem la masa, sa ne schimbam si sa venim la programul de seara. incepem cu Tatal nostru. Cantam, si predic despre ‘’Ce trebuie sa faca poporul roman’’ din 2 Cronici 7:11-15. S-au strans vreo 20 de oameni. Copii mai multi. A fost o seara frumoasa. Unii asculta din strada. Un barbat a oprit caruta si asculta Cuvantul lui Dumnezeu. Coboara din caruta si parcheaza calul, apoi intra in curte. Multumim Doamne. Ne rugam si multumim lui Dumnezeu pentru biruinta. Oamenii cer Biblii, carti si cd-uri. De la cateva case mai incolo un profesor de filozofie a venit la noi sa ne ceara o Biblie. Ii dam si o carte impreuna cu un cd. Domnul sa fie marit pentru har. Vorbim cu oamenii care spun ca vor veni si maine seara. Aflam ca o femeie din localitate este vrajitoare. Cine credeti? Femeia de 69 de ani cu sotul si cei 3 copii decedati de cancer.

Rugati-va pentru noi si fiti parte in lucrare! Multumim tuturor pentru sprijin!

In slujba Marelui Imparat, Marti, 26.07.2016(Pitesti)
Darius Filimon …va urma

* transmitem LIVE in fiecare seara pana duminica 31.07.2016, incepand cu orele 19:30, de pe adresa Florin Pop