Sunt
tineri amandoi. Mihai e inginer. Catalina educatoare. Sunt sot si sotie. Dupa o
misiune evanghelistica in vara anului 2017 in orasul Targu Frumos langa Iasi,
atat Mihai cat si Catalina au raspuns chemarii lui Dumnezeu.

Povestind
spre Iasi despre descoperirea ce o avusese omul lui Dunezeu, Florin, prietenul
meu, pune mana pe telefon si suna pe Radu misionarul nostru din Targu Frumos si
ii spune hotarat sa mai pregateasca o rochie pentru botez deoarece Dumnezeu din
cer a spus ca vor fi 3 persoane pentru acest botez. De la celalalt capat al firului la telefon cu jumatate de gura, Radu spune ca va cauta o rochie...
Drumul nu a fost usor. A fost zapada multa. A nins continuu
si a viscolit. Au fost accidente. Altii au ramas pe drum nemaiputand sa
inainteze. Masinile care aruncau sare cu nisip impingand si zapada, nu reuseau
sa faca fata. In urma lor viscolul arunca zapada inapoi peste sosea. Pe noi parca
Dumnezeu ne purta pe aripile Sale. El avea o lucrare de facut. Ajungem cu bine.
Ne odihnim cateva ore si se face duminica dimineata.
La parterul unui bloc intr-o sala inchiriata, ne pregatim
de botezul nou testamental. Urma un moment istoric in acest oras fiind 10.000
de locuitori si niciun pocait. Povesim cu cei doi tineri pregatiti pentru botez
si din curiozitate incec sa aflu cine ar putea fi tanara aproape de acest pas
spre pocainta dar cu intrebari in viata ei fara raspunsuri. Era Andreea, sora
Catalinei, eleva de liceu in clasa a 12-a. Discutam impreuna cu Florin cateva
minute bune cu ea, facem o rugaciune speciala pentru Andreea si incepem slujba
in biserica impreuna cu aproximativ 70 de persoane cantand si glorificand pe Dumnezeu.
E atmosfera de har, iar dupa primul indemn si rugaciune, in timpul unei
cantari, forfota mare printre oameni cand deodata se dezleaga misterul: Andreea
se boteaza! Aduceti rochia alba! Bucurie cu lacrimi. Mare Dumnezeu avem!
Andreea se pregateste si este adus inca un alt scaun langa cei doi si astfel
vor fi trei persoane pregatite pentru botez.
Trei persoane care vor infrunta mai tarziu injurii din
partea altor oameni. Vor infrunta batjocura si rasete pe seama lor ca sunt
tineri si nu stiu sa se distreze. Vor infrunta prigoniri prin cuvinte
jignitoare, dispret si marginalizari din partea unora. Dar de fapt asta nu mai
conteaza, Hristos ne-a chemat sa iesim afara din tabara la El si sa suferim
ocara lumii. Pentru asta a venit Hristos sa smulga oameni la mantuire. Ferice
de cei ce au parte de aceasta chemare. Pocainta e frumoasa si usoara si are
distractiile ei pentru suflet si atunci si trupul e in extaz.
Cand tanara Andreea vine imbracata in rochia alba pentru
botez, lacrimile ma napadesc vazandu-L pe Dumnezeu care se implica pana si in
cele mai mărunte detalii: rochia ii venea perfect. Un Dumnezeu perfect! Era perfecta la umeri, la maneci si in
lungime. Nici prea larga nici prea stramta. Un Dumnezeu care cunoaste totul: viata
ta si problemele tale; casa ta si nevoile tale; inima ta si gandurile tale si
chiar numarul de la rochie.
Bucuria e mare pentru toti. Se bucura cerul. Se bucura
Catalina pentru sora ei. La fel si Mihai care radia de bucurie. In apa
botezului de bucuria ce o avea in suflet, Mihai aproape ca se aruncase singur
in apa. Noi ne lungim cu intrebarile. El vroia sa treaca mai repede la fapte de
pocăință. Domnul e prezent cu harul Sau.
La finalul lucrarii mama lui Catalina si a Andreei si-a
predat viata Domnului. La fel si o alta doamna din oras. Mare Dumnezeu avem!
Rugati-va pentru Targu Frumos. Rugati-va pentru lucrarea de
acolo ca Dumnezeu sa atinga cat mai multe inimi. Rugati-va pentru cei ce s-au
botezat!
Rugati-va pentru noi. Rugati-va pentru mine!
*p.s. peste o saptamana voi pleca din nou spre
Iasi..