joi, 26 februarie 2015

Final proiect "cadoul cutia de pantofi"(poze)

    Dupa proiectul “Religia mea este iubirea” pe care l-am finalizat cu ajutorul lui Dumnezeu la finalul lui 2013, am reusit de data aceasta la finalul anului 2014 sa finalizam un alt proiect numit “Cadoul cutia de pantofi.”

    Biserica Penticostala Betania Gura Vaii a fost gazda acestui proiect, in parteneriat cu Organizatia Holy Fire Ministries si cu ajutorul a zeci de tineri de pe Valea Crisului Alb, zona Gura Vaii - Sebis, am reusit sa aducem zambete si bucurie pe fata acestor micuti din zona Olteniei, judetul Dolj, localitatile Desa, Piscu Vechi, Ghidici.

    Peste 120 de cadouri au fost trimise acolo, cadouri pregatite in cutii de marimea unei cutii de pantofi frumos aranjate, umplute si etichetate de tinerii din zona noastra. Pe langa acestea am avut sponsori care au trimis cutii intregi cu haine pentru aceasta zona. Au fost oameni de diferite confesiuni care au participat la acest proiect, aratand si de data aceasta ca "religia" lor este iubirea...

    Cei care au ajuns acolo cu masina si cu remorca inchiriata plina cu cadourile pentru acea zona, au fost entuziasmati de primirea de care au avut parte acolo spunand: “Numai ca nu ne-au sarutat si picioarele”.

    Acum 2 saptamani am fost in vizita in localitatea Desa din Dolj, unde spre uimirea noastra, a echipei cu care am fost, cu toata saracia care exista in zona aceasta am fost primiti regeste. Oamenii de acolo ne-au imbratisat si ne-au sarutat, am petrecut o seara in prezenta lui Dumnezeu cantand si multumindu-i pentru toate lucrurile, iar spre finalul serii inainte sa plecam inapoi spre casa, s-au rugat pentru noi si nu ne-au lasat sa plecam pana nu ne-au asezat cu ei la masa. Am mancat cele mai bune sarmale cu mamaliguta acolo la Desa, gratare si mititei proaspeti facuti la comanda pentru noi. Nu a lipsit nici prajitura si nici sucurile cele mai bune.

    Dumnezeu sa binecuvanteze Oltenia!
    Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti aceia care s-au implicat in acest proiect.

P.s.  In vara aceasta va urma proiectul de scoala “Ghiozdanul cu speranta”. Vom reveni cu detalii.

Cu mii de multumiri,

miercuri, 4 februarie 2015

Şi tu şi eu, o epistolă citită de toţi oamenii...

"Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii." (2 Corinteni 3:2)

                 Există o cântare pe care o îndrăgesc din copilăria mea care spune: "Ce-i viaţa ta, e o peniţă / Cu care scrii mereu pe-un drum, / Şi-apoi, la ultima portiţă / Ce-ai scris pe-a drumului tăbliţă / Nu se mai şterge nicidecum." O ştim cu toţii, dar o contestăm cu trăirea noastră uneori. Spunem că nu iubim lumea aceasta, dar nu prea mai auzi astăzi strigându-se: Maranata! (trad. Domnul nostru vine!) Trăim în lume spunând oamenilor că noi Îl urmăm pe Hristos, doar că ei ne citesc mai bine decât vorbim noi.

                 Într-o vacanţă de vară era un verişor la mine, iar noi trebuia să scriem din "frumoasele" teme de vacanţă, ca mai apoi să ne putem juca. Vreau să vă spun că vărul meu avea un scris formidabil. Scria ce trebuia scris, dar dacă îl puneai mai apoi să şi citească ceea ce a scris, nu era în stare să mai descifreze aproape nimic. V-aţi gândit vreodată că noi prin viaţa pe care o trăim scriem o epistolă vie care este cunoscută şi citită de toţi oamenii, dar mai puţin de noi? Scrisul acestei epistole se citeşte cel mai bine de afară decât din interior.

                Viaţa ta şi a mea, nu este nimic altceva decât o peniţă care scrie o epistolă pe al vieţii drum. Tot ceea ce scrii acum, într-o zi, când cerneala se va termina acolo la ultima portiţă, tot ce-ai scris pe-a drumului tăbliţă, nu se va mai şterge nicidecum.

             Când scriam pe caietul de teme si greşeam, eram conştinetizat de greşeala făcută, iar atunci începeam să plâng. Lacrimile care îmi brazdau obrajii, cădeau adesea peste rândurile scrise cu cerneală, mâzgâlind şi ştergând tot ceea ce era scris. Atunci foaia era ruptă, putând să scriu din nou totul frumos şi fără greşeală.

                  Ceea ce ai scris până aici pe a drumului tăbliţă, mai poţi şterge prin lacrimile ochilor tăi, chemând sângele lui Hristos care va şterge pentru totdeauna zapisul scris... 

                     Să nu uiţi....şi tu şi eu, suntem o epistolă cunoscută şi citită de toţi oamenii.
                     Să scriem frumos...pentru Hristos!
                                                                                                                                          Darius Filimon

Invitaţie întâlnire regională de tineret!




https://ro-ro.facebook.com/pages/Biserica-Penticostal%C4%83-Betania-Gura-V%C4%83ii/448036631977874