luni, 9 decembrie 2013

"Religia mea este iubirea" ...FINAL!


     Aseară i-am adus aproape pe toţi din cele 16 familii şi 55 de copii sărmani. Unii au fost mai mici şi au rămas acasă, alţii au trebuit să plece la şcoală, dar cei mai mulţi au fost aici cu noi. 
     Au spus poezii. Ne-au spus ce vor să se facă atunci când vor ajunge mari! Unii poliţişti, alţii pompieri, bucătari, bucătărese, profesoare, ingineri, piloţi de avion, taximetrişti....... Nimeni nu a spus ca pleacă în Spania sau Franţa, nici în America! Cu tot greul de aici, ei sunt români până la capăt. Meseria, ce-i drept, o vor schimba-o de câteva ori până vor ajunge mari. Aşa am fost şi noi cândva...
    Ne-am rugat pentru ei ca Dumnzeu să-i facă în societate cap şi nu coadă. Au fost plini de bucurie...alţii au plâns...şi noi de asemenea! Ana, o tânără deosebită, s-a rugat rugăciunea Tatăl nostru după care ne-am aşezat cu toţii la masă. Seara s-a terminat, lăsându-se peste toţi acei care s-au implicat, o bucurie sufletească pe care eu o numesc "bucuria dăruirii." 
    Mulţumim lui Dumnezeu pentru tot şi pentru voi toţi acei care aţi pus umărul, inima, mâinile, picioarele, maşina, banii, hainele, papucii, alimentele şi timpul vostru pentru toate acestea..... Mulţumim! Dumnezeu să vă binecuvânteze! 
     Mulţumim bisericii, tinerilor şi tuturor acelora implicaţi care s-au ales cu dureri de cap si oboseală... Şi eu sunt la fel, dar mă uit peste pozele cu aceşti copii şi îmi trece. Mă inundă o pace urmată de bucurie. Faceţi şi voi la fel. E cel mai bun tratament!
     Mulţumim domnului primar pentru sprijin şi pentru transportul copiilor. Fiţi binecuvântat!
     Fiţi binecuvântaţi voi toţi care aţi arătat şi de data aceasta că "religia voastră este iubirea."


Sărbători fericite, tuturor! 

*p.s. dacă am uitat să mulţumesc cuiva, îl rog să mă ierte....probabil mi se trage de la durerea de cap. 



joi, 5 decembrie 2013

Conferinţă tineret...INVITAŢIE!


...de Moş Nicolae, noi vi-l aducem pe Nicolae!

 

...şi vine cu geanta plină....Îl aduce pe DUMNEZEU tinerilor!

în Moş Nicolae tinerii nu mai cred demult...dar în Dumnezeu mai cred oare? 

>mesaj biblic, Nicolae Geantă<

>laudă & închinare, Adin Moga(Brad) & Dani Dronca(Sebis)<

va fi lansarea cărţii "Lupta cu inerţia", scrisă de N.G.          

*  la final - va fi un timp de întrebări libere din partea tinerilor.   

- vom avea o şedinţă cu liderii de tineret.    

Vă aşteptăm cu mult drag!  

joi, 14 noiembrie 2013

Încercarea, întotdeauna urmată de…binecuvântare!



16 Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua îi voi da de nevastă pe fiica mea, Acsa.”
17
Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiica sa, Acsa."
    (Iosua 15:16-17)


       În faţa oamenilor, de-a lungul vieţii, apar adesea încercări. Unii se plâng. Alţii se roagă să le fie înlăturată încercarea. Alţii murmură şi cârtesc.
       Vreau să iţi spun dragul meu că în spatele încercării stă întotdeauna o binecuvântare. O încercare mare, ascunde în spatele ei…..o binecuvântare mare. Dacă nu poţi trece încercarea, nu eşti vrednic de binecuvântare.
        Otniel a primit o soţie binecuvântată, dar a trebuit să treacă încercarea. Să treacă de cetatea Chiriat-Sefer.
        Vei primi o soţie binecuvântată sau un soţ binecuvântat, dacă vei şti să treci de cetatea “ţaţelor” de la colţurile străzii pe care mereu le auzi: -,,Ai văzut cu cine vorbeşte? El e profesor… Ea este vânzătoare la butic. Vor să se căsătorească. Banii sunt la mijloc.” Sau poate fi şi vice-versa situaţia, vorba lui I.L.Caragiale.
        Sărmanii profesori bogaţi cu salarii grase, umiliţi adesea de elevii de bani gata...
        Între voi dragilor e iubirea şi nu banii. Între voi e flacăra iubirii şi nu interesele. Dar treceti de încercare şi biruiţi cetăţile, arzându-le cu flacăra din făclia iubirii pe care a aprins-o Dumnzeu între voi. Pârjoliţi-le! E testul şi încercarea pentru o viitoare familie binecuvântată, deoarece ,,cetăţi” se vor mai ivi pe parcurs…
       -,,L-am văzut eu cu una…
       -,,Cu una ce?” Cu una bucată de pâine probabil, pe care o aduce iubitul meu acasă la mine şi la copiii noştri.
       Vă spun…e mai bine o bucată de pâine uscată mâncată cu pace şi iubire, decât o casă plină cu cărnuri şi ceartă ca a lor.
        Eşti în încercare, ştiu, dar ia în mână metrul. Notează-ţi dimensiunile. Ai notat?
        Acestea sunt dimensiunile binecuvântării de după….
        Ea va veni…
Darius Filimon

marți, 8 octombrie 2013

Spre ţinta dorită.... poezie de J.G. RIVISH


Visam, aş fi vrut să fiu o corabie 
Şi uşor să lunec peste apele măsurate de EL.
Să plutesc iute, spre un liman necunoscut,
Dar care este cunoscut de veacuri ...
Marea, Cerul ... şi eu ...



Mă văd, lăsând totul în urmă,
Cu avânt alergând spre înainte,
Şi chiar sfidam valurile şi vântul
Mergeam spre ţelul dorit, spre Limanul Ceresc.
Dar, drumul e lung ...

Deodată în vis buimac mă trezesc,
Şi parcă sunt sleit de puteri ...
Catargele inimii mele acuma sunt frânte,
Dorinţa toată s-a dus, mă las purtat de valuri ...
Spre nicăieri şi niciunde !

Mă uit, unde e Steaua călăuzitoare?
Întunericul e atât de mare, tăcere ...
Şi mica lumină din mine, e doar o scânteie ...
Târziu înspre zori ... se zăreşte-o Lumină.
Pare un Far ... este EL !

Odată ce ochii-mi văd clar este EL,
Cu EL a apărut şi speranţa,
Nădejdea în inimă creşte,
Şi viaţa în vene, şi pacea ...
Şi se zăreşte ...Limanul ! 
IATĂ-MĂ AJUNS ACASĂ ...

J.G. RIVISH - Lumina din Gosen!

miercuri, 25 septembrie 2013

Ştiu eu....de J.G. RIVISH - Lumina din GOSEN.


Nelinişte. Singurătate. Teamă. Emoţii. 
Nesiguranţă. Frig. Durere. Plâns.
Lacrimi. Suspin. Incercare. Aşteptare. 
Gânduri. Acuzări. Dezvinovăţiri. 
Amintiri. Regrete. Tăcere. Promisiuni. 
Tremur. Căutare. Nelinişte. Pace. ISUS ...


A mai trecut o zi din viaţa asta scurtă... 
Golul din sufletul meu s-a adâncit.
Probabil nici noaptea asta nu pot dormi.
Şi mai mulţi au adormit sperând ...
Crezând că mâine va fi mai bine.

De ce? De ce acum? De ce eu?
Cum o sa fie? Ce o sa fac?
Intrebări … fără răspuns şi suspine ...
Vom afla cândva oare răspunsul?
Probabil atunci nu va mai conta ...

Dar sigur ştiu un lucru:
"Dacă numai pentru viaţa aceasta
Ne-am pus nădejdea în HRISTOS,
Atunci suntem cei mai nenorociţi
dintre toţi oamenii." 1 Cor.15:19.

Avem nădejde pe acest pămant
Dar şi pentru veşnicie:
"El va şterge orice lacrimă din ochii lor.
Şi moartea nu va mai fi.
Nu va mai fi nici tânguire,
nici ţipăt, nici durere, pentru că
lucrurile dintâi au trecut." Apoc. 21:4.

Mai ştiu ceva:
E târziu, e noapte, e întuneric greu ...
Lumea pribegeşte fără DUMENZEU ...
Este trist pământul, suspină Galaxia,
Parcă totul spune: E-aproape MESIA !
VINE ISUS! Tu eşti gata ?



J.G. RIVISH - Lumina din GOSEN.

vineri, 13 septembrie 2013

Prinţ şi cerşetor…




             Sunt pline oraşele de cerşetori. Ne uităm la ei şi în urma judecăţii pe care am făcut-o asupra lor, aşa le dăm sau nu.
Într-una din zile, fiind cu soţia în Arad pentru a rezolva unele probleme, la un moment dat flămânzi fiind şi cu o poftă de mici, mergem nicăieri altundeva decât la Kaufland să-i mâncăm pe cei mai buni.

             Eram la masă când un cerşetor a venit şi mi-a cerut nu un foc pentru ţigară, nu bani, ci să mănânce că este flămând. În acel moment, de undeva din interiorul meu, am auzit o Voce pe care nu am avut cum sa o Înlătur, spunându-mi să-i cumpăr şi băiatului-cerşetor ce mănânc eu.

             I-am luat şi lui şi l-am pus cu noi la masă întrebandu-l dacă a mai mâncat ceva astăzi. El mi-a răspuns: “Nu”. Era trecut de amiază. I-am spus apoi….”Dumnezeu care te iubeşte şi pe tine, iată că iţi poartă de grijă….nu ai vrea să îi mulţumeşti printr-o rugăciune pentru că ţi-a dat să mănânci astăzi?” Fără nici cea mai mică ezitare, încrucişându-şi mâinile, mi-a răspuns: “mă voi ruga aici, acum.” Şi a început….. “Doamne Dumnezeule, dacă esti acolo Doamne şi dacă mă auzi Doamne, iţi mulţumesc pentru că ai pus pe inimă acestui om să îmi dea de mâncare. Doamne, dacă mă asculţi, te rog să îi răsplăteşti Tu acestui om....” Atunci, au început să îmi lăcrimeze ochii. Oamenii se uitau ciudat la noi. Dar nu ne interesa.

           Dumnezeu îmi deschisese ochii şi am realizat că cerşetorul, era de fapt un prinţ! Şi asta pentru că lacrimile mele, mi-au spălat ochii…

              Nu hainele te fac un prinţ, ci altceva… Ce? Găsiti voi…


*p.s.  am spus asta nu pentru a scoate în evidenţă dărnicia mea, ci pentru a scoate “prinţul sau cerşetorul din tine…”


Darius Filimon (Gura Văii)

joi, 5 septembrie 2013

joi, 22 august 2013

LA MULTI ANI.....în amurg de seară!

      Petrec cea de-a 5-a aniversare lânga cea mai frumoasa fată, cea mai simpatică şi drăguţă, pe nume Tyna.
      De nenumărate ori, unele persoane o strigă: ,,domnişoara!" , iar eu cu inima crescândă le răspund că ,,domnişoara" are fetiţă de 2 ani....
      O privesc de multe ori când doarme şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul pe care mi l-a dat. Recunosc: nu îl merit, dar de fapt asta face Dumnezeu....ne dă daruri pe care nu le prea merităm, ca semn al iubirii ce ne-o poartă.
      S-a născut mai înspre seară, cam pe vremea aceasta, când un frumos amurg a adus bucuria naşterii tale. Amurgul se lasă din nou, dar tu, iubita mea, eşti şi vei rămâne un soare veşnic în viaţa mea.

                  La mulţi ani, soarele meu!                                                                Al tău soţ
                                                                                                                     Darius Filimon

joi, 25 iulie 2013

Ce faci tu…..şi ce face Dumnezeu?

              Într-o zi am fost chemat la o înmormântare…. Nu aveam nici un fel de chef. Cine are de fapt!?
              Dar, m-am dus. Am vorbit oamenilor despre faptul că trudesc prea mult pentru trup şi uită de suflet. Le-am spus că Dumnezeu spune: ,,şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?”(Matei 16:26). Există o balanţă a lui Dumnezeu unde, pe un taler va fi pus sufletul omului, iar pe celălalt lumea întreagă şi sufletul va cântări mai greu pentru El.
             La final, a venit la mine o doamnă cu vârsta până în 35 de ani şi mi-a spus: ,,….în urmă cu câţiva ani am vrut să imi pun capăt zilelor şi am băut un pumn de medicamente, pe numărate să fiu sigură de o treabă; 130 de pastile (50 de diazepane, 50 de pastile pentru inimă şi 30 de pastile pentru tensiune). Am căzut jos…. În prăbuşirea mea simţind fiorul morţii regretam ce făcusem, dar era prea târziu….vedeam trupul meu zăcând pe podea şi eu parcă ieşeam din el. Totul se stingea în mine. Mi se închideau ochii, când lângă mine am văzut bricheta prietenului meu care avea pe ea era o cruce cu Fiul lui Dumnezeu răstignit. Atunci, mi-am amintit de El şi cu ultimele puteri am şoptit: Doamne, îmi pare rău…..iartă-mă…..salvează-mă. A avut milă de mine şi m-a salvat. Nu stiu cum. Dar ştiu că asta I-am cerut atunci şi asta mi-a dat. Ce zici de asta?” m-a întrabat ea.
          -Eu i-am răspuns: ,,Dumnezeu te-a iubit şi te iubeşte. Vrea să mântuiască sufletul tău. Ţi-a mai dat o şansă”.
          -Mi-a spus apoi: ,,Ştiu şi vreau să vin la biserică, dar sunt robită de patima aceasta a tutunui…ce să fac?
          -I-am răspuns apoi: ,,Tu, să faci 2 lucruri: să fumezi şi să vii la biserică….de acolo va face El.
          De duminica urmatoare, aşa a facut. Acum însă, lucrează El…….
          Asta e nevoie să faci şi tu. Cu patima şi păcatul pe care îl ai, mergi la biserică şi de acolo, va face El, Dumnezeu……

Darius Filimon(Gura-Văii)

vineri, 31 mai 2013

Doar o ÎNTREBARE să-ţi mai pun....



             Te naşti, creşti, anii trec confruntându-te de multe ori cu greutăţi şi constaţi la un moment dat că asta e VIAŢA.
             VIAŢA trece, pentru că anii zboară, dar va trebui să ai întotdeauna în viaţa ta un ŢEL.
             ŢELUL tău, determină viaţa pe care o ai, cum o vei trăi, cum o vei folosi şi ce vei ALEGE.
             ALEGE în viaţă ce vrei tu, nu ce vor alţii, dar datorită ţelului pe care îl ai, deja ai ales ceea ce vrei SĂ FACI.
             SĂ FACI ceva bun în viaţă, este ceva bine, dar fiecare dintre noi va face ceva ,,bine” în viaţă, dacă are o CREDINŢĂ.
            CREDINŢA, este ceea ce tu crezi, nu ceea ce cred alţii, pentru că noi toţi credem, de aceea ne şi numim CREŞTINI.
            CREŞTINII cred…..cred în Dumnezeu, doar că Biblia spune că şi ,,dracii cred şi se înfioară”(Iacov 2:19), însă noi nu ne mai înfiorăm de Numele Lui, de aceea, va trebui să facem ceva mai mult decât DRACII.
            DRACII  au scopul lor şi anume acela de a ne face pe noi, creştinii, să ne ratăm VEŞNICIA.
           VEŞNICIA, la urma-urmei, va fi determinată de VIAŢA pe care am trăit-o, de ŢELUL pe care l-am ALES, de ceea ce AM FĂCUT  în viaţă şi de CREDINŢA pe care am avut-o în Dumnezeu.
           Te întreb: Tu unde îţi vei petrece VEŞNICIA?

Darius Filimon, Gura Vaii.

miercuri, 24 aprilie 2013

Gândul morţii - poezie


O, nu ucide gândul morţii!                                       
Nu-l ignora cu nonşalanţă;                                 
Când Dumnezeu aruncă sorţii,                      
Tu laşi aici orice speranţă.                                   

Rămâi cu visuri semifăurite,                                     
Pe idealuri ce nu s-au clădit                                   
Construcţii, proaspăt ruginite,                               
Sub timpul care-i prăbuşit.                                     

Iar tu, surâzi a disperare,
Cu lacrimi, mult prea-ntârzâiate.
E complicat să-i dai crezare,
Dar realitatea te combate.

O, nu ucide gândul morţii!
Că scena asta e a ta.....
Când Dumnezeu aruncă sorţii,
N-avea-ve-i timp a cugeta.                                    

Trăieşte astăzi onorabil,
Şi nu uita de Dumnezeu.
Că doar aşa eşti responsabil,
De ''mâinele'' ce nu-i al tău
                                            
                                         de Gabriel Timis (Aldeşti)

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Umbra de peste ani…LA MULTI ANI !



               Au trecut anii….Repede chiar. M-am grăbit să cresc, să ajung om mare. Acum, la cei 26 de ani împliniţi, observ că viaţa trece repede…..şi eu îmbătrânesc. Şi tu care citeşti, vei îmbătrâni. Mai repede decât îţi poţi imagina.
               Am avut momente frumoase şi momente grele. Am avut momente de fericire şi momente de întristare. Am avut chiar şi momente de cădere, dar, am învăţat în aceşti ani că acela care işi revine dupa o cădere, este mai puternic decât cel care nu a căzut niciodată. Ştiu că în toţi aceşti ani, a existat cineva care mi-a fost alături întotdeauna. Ştiu că, dacă am ajuns încă o dată această zi de o6.aprilie şi în anul 2013, este datorită faptului că cineva, de undeva, a vegheat şi m-a păzit.

              Dacă au trecut talazurile peste mine şi am rămas încă în picioare, este datorită Aceluia căruia i-am văzut umbra pe mâna mea cea dreaptă, întotdeauna. Cum vine asta? Simplu. Am un motto din Psalmul 121:5, care spune aşa: ,,Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.”
 
             Când mi-a fost mai greu în viaţă şi ,,prietenii” m-au parăsit, lângă mine a fost Domnul. Cum ştiu asta? Pentru că m-am uitat pe mâna mea dreaptă şi acolo întotdeauna era o umbră. Este semnul meu şi al Lui. Este semnul că este lânga mine, chiar dacă nu Îl văd. Îl cred. Îi văd umbra pe mâna mea dreaptă. Îl simt. Este cu mine, întotdeauna. Niciodată n-a lipsit.

            De aceea, astăzi, la 26 de ani împliniţi, îmi spun mie, La Mulţi Ani, cu Domnul meu!

joi, 14 februarie 2013

Îndrăgostit, de ziua îndrăgostiţilor…..





                 Era într-o sâmbată, 2oo9. O zi de 14.februarie, ca şi astăzi, când am îngenuncheat în faţa celei mai frumoase fete.
                 Nu mai fusesem vreodată în aşa ipostază. Dar acum, ochii ei, inima ei, dragostea şi cuvintele, frumuseţea şi simplitatea ce o purta, m-au îngenuncheat. I-am spus că o iubesc şi i-am cerut prietenia.
                 A acceptat, urmând apoi data de 14.iun.2oo9, zi în care am îngenuncheat pentru a doua oară, tot în faţa aceleiaşi frumoase fete, cerându-i să fie soţia mea, ca mai apoi, sa facem logodna în acelaşi an, pe 23 aug. Ea m-a făcut să iubesc cu adevărat. Singura persoană în faţa căreia mai îngenuncheasem în viaţă, era Dumnezeu, înaintea căruia, în data de 27.sep.2009, am îngenuncheat amândoi, cerându-I binecuvântarea şi unindu-ne inimile. Ne-a binecuvântat. Suntem binecuvântaţi.
                De atunci, au trecut 3 ani, ani în care am avut greutăţi, probleme, urcuşuri şi coborâşuri, nori şi ploaie, soare şi vreme bună, dar şi clipe de har şi fericire, care au biruit întotdeauna. Toate încercările şi greutăţile, împletite cu bucurii şi clipe minunate, nu au facut nimic altceva deât să dea greutate iubirii noastre. Cea mai mare binecuvântare pe care am primit-o amândoi, a fost pe data de 01.sep.2011 când s-a născut Darisa, fetiţa noastră. Mulţumim lui Dumnezeu.
               Ce pot să spun, acum?..........că viata e frumoasă, dacă ştii cum să o trăieşti.
               Acum, mai mult ca şi atunci.....O IUBESC, pe ea, Tyna Filimon, soţia mea!
                                   
                                  Cu dragostea ce ţi-o port, al tău soţ,                                                                                     
                                                                                                         Darius Filimon