luni, 28 aprilie 2014

De preferat, să fii ca Toma…necredincios!



      Vremea în care trăim, da, este o vreme în care cei mai multi cred. Problema este că unii prea cred. O credinţă uşoară. Cred că tot ce zboară, se mănâncă.

     Un vânt uşor simţit lunea dimineaţa la cafea, care aduce o bârfa despre un slujitor al bisericii, sau despre oricine altcineva, îi face pe cei mai mulţi să-i dea crezare. Asta da credinţă!

     Mă întreb atunci, ce va fi când se va împlini ceea ce a spus Isus Hristos şi anume că, va veni vremea când se vor ridica hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni în aşa fel încât să înşele de este cu putinţă chiar pe cei aleşi.(Matei 24:23,24)

     Înţelegeţi dragilor, că sunt momente în viaţa şi situaţii, în care noi chiar trebuie să fim necredincioşi datorită credinţei pe care o avem în Hristos, dacă o avem.

     Nu îl mai acuzaţi atât de mult pe Toma că a avut nevoie de semne ca să creadă. Orice tâlhar răstignit avea semne în palme şi în picioare, dar Toma ştia că Hristosul lui răstignit, avea un semn distinctiv de toţi ceilalţi şi anume, semnul din coastă.

     Fiţi ca Toma, necredincioşi, în unele situaţii şi nu mai daţi crezare oricărui duh…
     Fiţi ca Toma şi să aveţi întotdeauna un semn distinctiv al Domnului Hristos prin care să Îl deosebiţi de alţi hristoşi mincinoşi, care vor face şi ei semne şi minuni, dar ca să înşele.
     Fiţi ca Toma şi spuneţi: Domnul meu şi Dumnezeul meu cu fapta şi nu cu buza.

     Toma, după această frumoasă declaraţie făcută Domnului, a plecat să misioneze în India, unde a murit moarte de martir. Noi, după declaraţiile pe care le facem duminica în biserică, plecăm, şi lunea şi marţea şi miercurea, fiecare are viaţa lui la şcoală, la servici, în societate, cu vecinul, etc..

…de preferat, să fii ca Toma!

Darius Filimon

marți, 22 aprilie 2014

Ochii şi urechile la mormânt!

15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”(Ioan 20:15,16)

           Ochii ei erau plini de lacrimi. Nu mai putea să vadă bine datorită lacrimilor care curgeau din ochii ei după ce văzuse mormântul gol. Când ai lacrimi în ochi, nu mai poţi vedea limpede. Nu mai poţi discerne nimic. Privirea iţi joacă feste...

           Înaintea ei stătea chiar Isus, dar ochii ei erau impiedicaţi să-L vadă. Credea că este grădinarul. În momentul în care Isus o strigă pe nume, ,,Marie!"...ea răspunde: ,,Rabuni!" - ,,Învăţătorule!" Abia atunci Îl recunoaşte, dar nu cu ochii, ci cu urechile. Ştia că este El, Isus, negreşit. Vocea Lui nu poate fi confundată. Isus spunea la un moment dat că “oile Mele, cunosc glasul Meu.”

           De atâtea ori ochii noştri işi pierd orice speranţă datorită lacrimilor pe care le varsă în urma groazei adusă de vestea unei boli care ne ameninţă, sau spaima că ne vom pierde locul de muncă, ori privirea tremurândă care e pironită lung în zare aşteptând întoarcerea celui risipitor şi nu mai putem discerne nimic cu ochii.

           În asemenea momente, rămâne o singură şansă pentru noi şi anume aceea de a înţelege cu urechile. Sunt promisiunile Lui, pe care urechea noastră le-a auzit şi care ne dau o speranţă atunci când ochii nu pot să mai creadă nimic. Vor înţelege urechile tale când vei primi vestea mult aşteptată. Vei şti, că numai El a putut lucra aşa…

           Ucenicii nu plângeau, dar le intrase groaza şi lor în ochi, atunci când au vazut şi ei mormântul gol. Dacă nu lăsau această groază să le cuprindă ochii, puteau observa detaliul care limpezea tot misterul. Ştergarul care fusese făcut sul şi pus într-un alt loc. Hoţii nu lasă prosopul din dulapul tău de sub care ţi-au furat banii, împăturit. Sau, ce mort pleacă din mormânt lăsând ştergarul făcut sul şi pus într-un alt loc? Era limpede….asta numai Cel ce a biruit boldul morţii, Isus Hristos fiul lui Dumnezeu putea să lucreze atât de curat.

           Când ochii tăi nu mai văd nimic, va trebui să auzi. Promisiunile Lui rămân în picioare.

….Hristos a înviat!
Darius Filimon