Crăciunul, între întristare şi bucurie!

           Interesant lucru este că şi acum, ca şi atunci, această sărbătoare a adus pentru unii bucurie, iar pentru alţii întristare. Magii, spune Biblia că atunci când au văzut steaua, n-au mai putut de bucurie. Păstorii, au alergat la ieslea Betleemului să vadă Pruncul si dupa ce L-au vazut, s-au întors plini de bucurie, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu. Irod, în schimb, împreună cu tot Ierusalimul, era plin de întristare. Se temea pentru tron. Totul trebuia sa fie doar al lui..

            Astăzi, unii sunt plini de bucurie la această sărbătoare, deoarece au de toate: cadouri, haine noi, pantofi scumpi, mâncăruri alese, fructe pe-ndelete. Tot astăzi, unii sunt plini de întristare. Din tot ce ai tu, ei nu au nimic. Ei sunt ,,sărmanii.” Ei nu au portocale, ei doar visează la mirosul cojilor de portocale. Ei nu au cozonac, ei doar visează la mirosul cozonacului cald. Ei nu au bucurii de sărbatori, ei doar privesc bucuria altora. Oamenii uita de ei.

            Mă bucur în viată atunci când primesc, dar cea mai mare bucurie o am, atunci când pot oferi. Bucuria din sclipirea ochilor unui sărman, nu se poate compara cu nici o altă bucurie.

                 Nu vei putea simţi niciodată adevărata bucurie a Crăciunului, dacă nu treci întâi pe la cel sărman!

                 De Crăciun, să aveţi parte numai de bucurii!

Darius Filimon, Gura-Văii

Planul B

               În toate activităţile şi planurile noastre există şi un plan B.

           Atunci când mergem cu maşina şi apare vreun defect neaşteptat, avem un plan B, sârma. Când doamnele gătesc în bucătărie şi se arde friptura, există şi acolo un plan B care a fost aplicat, dar mulţi bărbaţi nu ştiu asta. Şi în biserică, atunci când ne plictiseşte predica preotului sau a pastorului, există un plan B, telefonul mobil. Dacă suntem bolnavi luăm medicamente, dar dacă nu trece, acţionăm planul B, un medic bun.

           Amărăciunea pe care o întâlnim şi o gustăm în fiecare zi, trădarea pe care o vedem în jurul nostru, oamenii răi care ne înconjoară, pensiile tăiate, salariile mici, toate nemulţumirile, păcatul pe care îl facem atât de lesne, toate acestea nu duc nicăieri altundeva decât la boala sufletului. Şi când sufletul iţi este  bolnav, ce plan B există pentru el? Medicul? Există medic pentru suflet? Da, există! Dumnezeu, este specialist în a vindeca suflete, dar din păcate, tot un plan B pentru cei mai mulţi.

          Te întreb……nu ai vrea ca astăzi, Dumnezeu, care este planul B atunci când vine vorba de suflet care va trăi veşnic, să devină planul primordial al vieţii tale? Pentru că: ,,Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă El există şi nu crezi, atunci ai pierdut totul”. (Blaise Pascal)……inclusiv sufletul !

Darius Filimon, Gura-Văii

Sfaturi de la inima,

Sfaturi de la inimă,

                 

                    Vremea în care trăim, este o vreme în care cei mai mulţi oameni ascultă de îndemnul inimii lor. Cerem sfaturi uneori şi primim celebrul răspuns: ,,Fă ce te îndemnă inima!” Numai că, marea problemă este chiar îndemnul pe care îl primim din partea inimii noastre, care este de cele mai multe ori, greşit.

                     Cum se poate asta, când inima este cea care ne pulsează viaţa şi este parte din noi? Se poate sa ne înşele? Când tot mai mulţi sunt acei care trădează, ne trădează până când şi inima? Biblia spune că inima este nespus de înşelătoare şi chiar foarte rea. Din inimă ies gândurile rele, uciderile, minciunile şi multe alte lucruri rele. Doar că, David, omul iubit de Dumnezeu, spune in Psalmul 45:1 ,,cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă.” Interesant lucru este că noi, cu inima asta iubim, cu inima urâm, cu inima facem o mulţime de lucruri, pentru că aşa ne-a îndemnat inima.                               

                   Orişicine, de orice naţie ar fi, culoare sau religie, creştini cu o morala bună şi care doresc să trăiască în decenţă, caută îndemnurile bune ale inimii: farmec, iubire, fapte bune, bunătate.

                   Toate pot izvorî din inima ta dacă te vei ruga precum David: ,,Zideşte în mine o inimă curată Dumnezeule şi pune în mine un duh nou şi statornic” (Psalmii 51:10)

                  Apoi, fără teamă,  asculta-ţi îndemnul inimii tale, creştine!

Darius Filimon, Gura-Văii

Dupa 8 Martie...

               Eram pe scaun la dentist astăzi, încercând să-mi concentrez mintea asupra unui lucru ca să nu aud ,,bormaşina’’ dentistului scărţâind în dinţii mei, când aud afară cântând păsărelele care nu îmi duceau mintea înspre nimic altceva decât la primăvară şi la flori. Îmi amintesc cum într-o zi, înainte de căsătorie, veneam pe bicicletă prin oraş cu un buchet de flori pentru iubita mea, iar în aceeaşi direcţie mergea un bărbat, tot cu bicicleta, dar, el ducea cartofi. A exclamat: Peste câţiva ani te voi vedea şi pe tine aşa, nu cu flori… Au trecut doar 2 ani şi jumătate de la căsătorie, bărbatul respectiv nu m-a mai văzut, dar mă văd eu, nu cu cartofi înspre casă, ci cu pufuleţi, pampers, şerveţele umede, etc… Înainte de 8 martie cu câteva zile, în 8 martie inclusiv şi poate şi în data de 9 pentru ,,întârziaţi’’, la toate colţurile străzilor găseşti ,,primăvara.’’ Numai flori, de toate felurile şi de toate culorile pentru cea de lângă Adam, numită femeie. Este ziua lor pe care bărbaţii nu o pot trece neobservată. Dar oare este suficientă doar o zi în an pentru femeie? Astăzi, la doar 11 zile de la ziua femeii flori nu mai găseşti la toate colţurile străzii, decât la florărie. De ce? Pentru că florile se usucă….trec zile, saptămâni, sau poate chiar luni ca bărbatul să aducă o floare acasă femeii, care poate fi soţie, mamă, sau soră….. Recunosc, nu am adus în fiecare zi sau săptămână flori soţiei mele, nu întotdeauna am avut banii necesari pentru un buchet de flori, dar iată unde am găsit şi unde puteţi găsi şi voi o floare întotdeauna…… ,, Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.

 Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre’’. (Biblia-Cântarea Cântărilor 2:10,11,12) 

 Ce facem după 8 Martie…???

Drumurile noastre toate...

                    Se spune că ,,toate drumurile duc la Roma”…… Conform spuselor prefectului de Buzău, ,,primele drumuri din judeţ deszăpezite au fost cele care duc la cârciumă.’’ Se pare atunci, că pentru unii toate drumurile duc la cârciumă. De obicei, când omul e la strâmtorare, aleargă în ultimă instanţă la biserică, la Dumnezeu. Aceşti oameni, niciodată nu au găsit drumul înspre biserică. Atunci când zăpada nu te lasă să deschizi uşa casei deoarece e până la firul de ,,Romtelecom’’, probabil încă nu e ,,ultimă instanţă''. Ştiţi cum e…..băutura ajunsă la cap nu e prea prielnică la alergat. Aceştia spun precum cei din Biblie: ,,Veniţi,  zic ei, am să caut vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!”(Isaia 56:12). Asta vom face azi şi poate mâine…..dar, luna viitoare, când zăpada se va topi şi apa va lua cârciuma, atunci nu va mai fi băutură la cap, ci apă. Poate ,,in ultimă instanţă'' ne vom aminti de Făcătorul Universului şi atunci vom şti unde să alergăm: ,,El Şi-a întins Mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari”(Psalmul 18:16).

                    Dar, să nu fie prea târziu…........

BISERICA DE AZI ...

 BISERICA DE AZI ...

         Normal că aveau ură cărturarii şi fariseii pe Isus, deoarece El le-a spus foarte direct

că ,,strecură ţânţarul şi înghit cămila’’ (Mt.24:24).

         Dacă tragem perdeaua larg deschis şi privim în bisericile noastre fără să strecurăm ţânţarul şi să înghiţim cămila, observăm că venitul la biserică a devenit exact aşa cum spun unii predicatori: ,,Haideţi să facem un efort să venim la biserică’’. Unora, atât le-a mai rămas de spus. Şi venitul la biserică efort a devenit. Cu tot modernismul, cu toate maşinile pe care le avem şi cu toată rapiditatea din secolul vitezei nu mai avem chef…. Culmea, duminica ni se pare un aşa efort de a ne trezi şi a merge la biserică unde ajungem fix în 3 minute cu bmw-urile pe care le avem astăzi. Extraordinar! Creştinii de pe vremea lui Pavel erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi. (Fapte 2:46). Atunci se putea….astăzi nu!

        Să nu mai vorbim de slujirea care se face in biserică, împinsă, precum trebuia împins Aro-ul tatălui meu din ’80 care era 4x4 săracu’…..dar, doar atunci când era împins. Tinerii trebuie împinşi, predicatorii trebuie împinşi, cei de la cor la fel şi astfel devine lucrarea împinsă. Dumnezeu vrea oameni care i-au iniţiativă, asemenea lui Neemia. Când a auzit Neemia despre starea Ierusalimului, s-a pus jos, a plans, s-a jelit, s-a rugat, s-a ridicat apoi, a mers înaintea împăratului Artaxerxe căruia îi era slujitor şi i-a spus că trebuie să plece la Ierusalim să zidească zidurile cetăţii în care erau mormintele părinţilor lui. A plecat, a îmbărbatat poporul, l-a împins spre a face lucrarea, poporul s-a ridicat, au pus mână în mână, iar lucrarea a fost dusă la bun sfârşit cu ajutorul lui Dumnezeu.(Cartea Neemia). Dumnezeu era acolo, dar avea nevoie de un om care să se ridice şi să împingă pe cei care stăteau şi priveau rămăşiţele zidurilor. Fraţilor, să ne ridicăm, să privim înainte să vedem ce este de făcut, să venim la repetiţiile de cor, fanfară, sau grup. Ca predicatori, sâmbăta seara să nu mai stăm cu capul în televizor până dupa ora 12, ci să ne rugăm pentru har în biserică. Duminica dimineaţa la ora 9 cântăm cântarea ,,Ce dulce eşti al rugii ceas, când cu lacrime pe obraz….’’ si aşteptăm să dea Domnul lacrimi şi har…..dar de unde? Din ochii umflaţi de noaptea de la televizor sau din calculator, jucându-ne până adormim cu capul pe tastatură? Lăsaţi ca împinsă să fie numai maşina veche a părinţilor voştri, nu şi slujirea din biserică, deoarece datorită slujirii din biserici, statul în biserică devine un chin. De ce chin?

        Avem căldurică, scaune confortabile, predică fratele Petrescu despre Noe şi începe cu neamurile lui Noe, cu construirea corabiei, cum a tăiat Noe lemnele, la ce măsură, cum a izolat-o cu smoală, cum a luat câte 2 vieţuitoare din fiecare si menţionează toate vieţuitoarele pe care şi le aminteşte. Pentru ascultători e un chin. Cântă corul o cântare, grupul de copii, dar tot un chin e, sunt aceleaşi cântări pentru că la repetiţii se vine numai împins. Ne trezim la colectă. Să nu facem zadarnic harul Lui Dumnezeu, pentru că atunci degeaba a murit Hristos, spune Biblia. Să predicăm oamenilor despre marele har al lui Dumnezeu şi despre iertarea păcatelor la crucea lui Hristos. Să ardă în noi Duhul lui Dumnezeu, să clocotim şi să spunem aşa ca şi David: ,,Mă bucur când mi se zice: Haidem la Casa Domnului!’’(Psalmul 122:1). Să nu ni se mai pară un efort venitul la biserică, lucrarea să nu trebuiască făcută tot timpul împinsă, iar statul în biserică să nu mai fie un chin.

           Altfel, vom ajunge să spunem ceea ce îmi spunea un prieten într-o seară de joi, întâlnindu-ne într-o biserică, întâmplător. Spunea el: ,,…înainte să vin la biserică am vrut sa merg la un spectacol de teatru, dar am ales să vin totuşi la biserică. De ce acum, după terminarea bisericii am senzaţia că poate mai câştigat eram dacă mergeam la teatru?’’