O, nu ucide gândul morţii!
Nu-l ignora cu nonşalanţă;
Când Dumnezeu aruncă sorţii,
Tu laşi aici orice speranţă.
Rămâi cu visuri semifăurite,
Pe idealuri ce nu s-au clădit
Construcţii, proaspăt ruginite,
Sub timpul care-i prăbuşit.
Iar tu, surâzi a disperare,
Cu lacrimi, mult prea-ntârzâiate.
E complicat să-i dai crezare,
Dar realitatea te combate.
O, nu ucide gândul morţii!
Că scena asta e a ta.....
Când Dumnezeu aruncă sorţii,
N-avea-ve-i timp a cugeta.
Trăieşte astăzi onorabil,
Şi nu uita de Dumnezeu.
Că doar aşa eşti responsabil,
De ''mâinele'' ce nu-i al tău
de Gabriel Timis (Aldeşti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu