,,La trecerea negustorilor
madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu
douăzeci de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt". (Geneza 37:28)
Poate
să-şi imagineze cineva durerea lui Iosif? Să fii aruncat de fraţii tăi în
groapă. Să simţi ura din partea lor şi setea după sânge şi nenorocire. Să ai
parte de invidia şi ura celor pe care îi socoteşti prieteni şi fraţi.
Adesea
se întâmplă aceste lucruri şi de obicei din partea celor la care nu te-ai
aştepta niciodată. Felul acesta doare cel mai tare.
David
se păzea şi se ferea de Goliat care era inamicul său dar ajunge să fie lovit de
vorbele fratelui lui, Eliab, care îl acuză de mândrie şi că are inima plină de
răutate. Limba, mădularul fără oase, dar care rupe oase. Există oameni care ne
rănesc, dar nu prin arme şi cuţit, ci prin ceea ce-au vorbit.
Pe
când trăgea Iosif nădejde că poate totul se termină în mometul în care fraţii
lui îl trăgeau afară din groapă, primeşte cea de-a doua lovitură fiind vândut
în ţara Egiptului, deoarece un val cheamă un
alt val.
În
momente ca acestea, nu mai inţelegem nimic şi ni se pare că totul parcă se
prăbuşeşte şi se năruie, dar ajungem la final să spunem şi noi ca Iosif:
,,Dumnezeu m-a timis aici…”
Aceasta,
pentru că toate lucrurile lucrează spre binele… Totul este spre binele…celor ce
iubesc pe Domnul.
Tu
iubeşti pe Domnul?
Darius
Filimon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu