Clientul unei ciorbe scumpe...

,,Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom.

Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!”(Geneza 25:30,31)

     Dreptul unui întâi născut era că primea o parte dublă de avere faţă de ceilalti, plus că devenea şeful tribului. Era cel mai binecuvântat. Dar la ce să îmi folosească dreptul de întâi născut, când eu de fapt mor de foame? 

     Îl minţise Diavolul pe Esau spunându-i că e pe moarte şi el a crezut, dar el de fapt era doar rupt de oboseală. Noi spunem altfel când lipsim de la biserică: sunt rupt de oboseală, dar de fapt cei mai mulţi sunt morţi déjà. Işi mănâncă Esau ciorba, după care se ridică şi pleacă, dar fără binecuvântare. 

     Mersese pe premiza ,,ce-i în mână nu-i minciună”, sau ,,nu dau pasărea din mână pe cea de pe gard”. Pe calea pocăinţei este exact invers. Sunt momente în viaţă când trebuie să dai pasărea din mână pe cea de pe gard. Să arunci pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.(Eclesiastul 11:1) Greu de înţeles asta. Mai ales când eşti flămând. 

     Asta se numeşte credinţă. Să poţi să vezi cu ochii credinţei ceea ce nu poţi vedea cu ochii de carne. Se crezuse un mare afacerist Esau, mai mare şi ca Diavolul, dar realizase la urmă că nu echivala preţul ciorbei, cu dreptul de întâi născut. Era doar o chestiune de timp.

     E început de săptămână dragilor, dar să nu uitaţi că noi avem dreptul de întâi născut. Acolo la Calvar, ne-a născut Hristos pe noi întâia dată.

     Să ţineţi de acest drept şi cu mâinile şi cu dinţii, iar dacă nu îl aveţi încă, să vă faceţi rost degrabă de acest drept de întâi născut.

     Să nu vă fie mintea numai la ciorbe. Sufletul nu se satură cu asta…

Darius Filimon