Clientul unei ciorbe scumpe...

,,Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom.

Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!”(Geneza 25:30,31)

     Dreptul unui întâi născut era că primea o parte dublă de avere faţă de ceilalti, plus că devenea şeful tribului. Era cel mai binecuvântat. Dar la ce să îmi folosească dreptul de întâi născut, când eu de fapt mor de foame? 

     Îl minţise Diavolul pe Esau spunându-i că e pe moarte şi el a crezut, dar el de fapt era doar rupt de oboseală. Noi spunem altfel când lipsim de la biserică: sunt rupt de oboseală, dar de fapt cei mai mulţi sunt morţi déjà. Işi mănâncă Esau ciorba, după care se ridică şi pleacă, dar fără binecuvântare. 

     Mersese pe premiza ,,ce-i în mână nu-i minciună”, sau ,,nu dau pasărea din mână pe cea de pe gard”. Pe calea pocăinţei este exact invers. Sunt momente în viaţă când trebuie să dai pasărea din mână pe cea de pe gard. Să arunci pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.(Eclesiastul 11:1) Greu de înţeles asta. Mai ales când eşti flămând. 

     Asta se numeşte credinţă. Să poţi să vezi cu ochii credinţei ceea ce nu poţi vedea cu ochii de carne. Se crezuse un mare afacerist Esau, mai mare şi ca Diavolul, dar realizase la urmă că nu echivala preţul ciorbei, cu dreptul de întâi născut. Era doar o chestiune de timp.

     E început de săptămână dragilor, dar să nu uitaţi că noi avem dreptul de întâi născut. Acolo la Calvar, ne-a născut Hristos pe noi întâia dată.

     Să ţineţi de acest drept şi cu mâinile şi cu dinţii, iar dacă nu îl aveţi încă, să vă faceţi rost degrabă de acest drept de întâi născut.

     Să nu vă fie mintea numai la ciorbe. Sufletul nu se satură cu asta…

Darius Filimon

Nu mergem la luptă? …Pierdem merindele.

,,Au luat merindele poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos în vale.” (Judecători: 7:8)

     Trebuiau să meargă la luptă împotriva lui Madian. Fuseseră treizeci şi două de mii de oameni, dar mai rămăseseră doar trei sute de oameni.

     Dumnezeu nu are nevoie de umpluturi. Nu suntem sarmale. Suntem Templul Duhului Sfânt. Dar noi stăm acasă şi nu ne implicăm în nimic. Nu venim la biserică, decât doar atunci când avem chef, facem ce vrem noi, nu avem nevoie de ,,comandanţi” că nu ne place supunerea. Doar că se întâmplă atunci ceva interesant, ce nu pot să înţeleagă mulţi. Cu cât se luptă mai mult pământeşte, lor tot nu li se ajunge. 

     Ceilalţi din popor care merg acasă, pierd merindea şi trâmbiţa. Trâmbiţele celor trei sute de oameni care au mers la luptă sunau biruinţă puţin mai târziu. Dar cei ce raman acasă ce trâmbiţează oare, tot biruinţă? Nu îi auziţi în cursul săptămânii după ce lipsesc de la Casa lui Dumnezeu trâmbiţând că nu le mai ajung banii? Că sunt bolnavi, că au nevoie de ajutor şi că nu mai văd soarele zâmbind printre norii care sunt deasupra familiei lor? Trâmbiţa bucuriei se schimbă in trâmbiţă de jale. Greu de priceput asta. 

     Şi din cele zece fecioare, doar cinci rămân cu untdelemn până la final, deoarece celelalte cinci s-au considerat singure înţelepte şi după calculul lor, ieşea că le va ajunge untdelemnul. Doar că…mirele zăbovise.

     Doar săptămâna e nouă, lupta nu. De doua mii de ani e aceeaşi numai oamenii se schimbă. Hristos nu. El este Comandantul nostru suprem. 

     Oşteni, fruntea sus şi înainte!

Darius Filimon

Ce putem învăța de la Diavolul?

Dacă tot învățăm de la Diavolul  numai prostii, de ce nu am învăța ceva folositor și anume:

Cunoaște foarte bine Biblia.

Pe streașina Templului, Diavolul vorbește cu Isus citând din Scriptură. O cunoaște și încă bine. Doar că nu o trăiește. O folosește în alte scopuri. Noi nu știm Biblia, dar încercăm să trăim o pocăința după ureche. Și falimentăm pe capete. Așa ajung cei mai mulți să spună că nu mai există vreo șansă pentru ce au făcut. Dacă am cunoaște Biblia, am ști că Dumnezeu a spus: ,,Eu iți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele ca o ceață; întoarce-te la Mine, căci eu te-am răscumpărat.”(Isaia 44:22) Atunci ai înțelege că trebuie doar să te întorci spre El.

Curajul de a veni la Isus.

Erau adunați într-o zi îngerii și Dumnezeu la o ședință.(Iov 1:6) Și vine Diavolul în mijlocul lor și se apropie de Dumnezeu. Diavolul, care împreună cu toți demonii, au un destin clar: iazul de foc. Cât curaj din partea Diavolului cel care fură, înjunghie, ispitește și încearcă să doboare de este cu putință chiar pe cei aleși. Si noi, ne-am pierdut curajul. Încă Îl putem simți pe Dumnezeu cu o mare dragoste și îndurare față de noi, dar totuși nu avem curaj. De ce nu îndrăznești? Dumnezeu, nu a refuzat pe nimeni niciodată. Vino la El…

Insistență înaintea lui Isus

În momentul când a ispitit pe Isus în pustie, de 3 ori s-a apropiat de El și a tot insistat ca să obțină ce ar fi vrut. E nevoie astăzi de insistență, nu de formalism.

Ilie a cerut ploaie până a venit!

David, căzuse în păcat dar a insistat pentru iertare și a cerut lui Dumnezeu să-i dea iarași bucuria mântuirii până ce-a simțit-o din nou.

Iacov, s-a luptat cu îngerul spunând că nu îl va lăsa să plece, până nu îl va binecuvânta.

Ana, era stearpă dar atât a insistat înaintea lui Dumnezeu ca să îi dea un copil, până ce Dumnezeu a ascultat-o. Așa a venit Samuel, care tâlmăcit înseamnă “Dumnezeu a ascultat.”

Asta e diferența. Diavoulul insistă la Dumnezeu, dar nu primește nimic. În schimb, tu, dacă vei bate, ți se va deschide. Dacă vei căuta, vei găsi. Dacă vei cere, ți se va da.

Dar pentru asta, nu uita….e nevoie: Să cunoști Biblia. Să ai curaj să vii la Isus. Să insiști atunci când pare că totul e închis. Atunci cerul se va deschide…

Darius Filimon

De preferat, să fii ca Toma…necredincios!

      Vremea în care trăim, da, este o vreme în care cei mai multi cred. Problema este că unii prea cred. O credinţă uşoară. Cred că tot ce zboară, se mănâncă.

     Un vânt uşor simţit lunea dimineaţa la cafea, care aduce o bârfa despre un slujitor al bisericii, sau despre oricine altcineva, îi face pe cei mai mulţi să-i dea crezare. Asta da credinţă!

     Mă întreb atunci, ce va fi când se va împlini ceea ce a spus Isus Hristos şi anume că, va veni vremea când se vor ridica hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni în aşa fel încât să înşele de este cu putinţă chiar pe cei aleşi.(Matei 24:23,24)

     Înţelegeţi dragilor, că sunt momente în viaţa şi situaţii, în care noi chiar trebuie să fim necredincioşi datorită credinţei pe care o avem în Hristos, dacă o avem.

     Nu îl mai acuzaţi atât de mult pe Toma că a avut nevoie de semne ca să creadă. Orice tâlhar răstignit avea semne în palme şi în picioare, dar Toma ştia că Hristosul lui răstignit, avea un semn distinctiv de toţi ceilalţi şi anume, semnul din coastă.

     Fiţi ca Toma, necredincioşi, în unele situaţii şi nu mai daţi crezare oricărui duh…

     Fiţi ca Toma şi să aveţi întotdeauna un semn distinctiv al Domnului Hristos prin care să Îl deosebiţi de alţi hristoşi mincinoşi, care vor face şi ei semne şi minuni, dar ca să înşele.

     Fiţi ca Toma şi spuneţi: Domnul meu şi Dumnezeul meu cu fapta şi nu cu buza.

     Toma, după această frumoasă declaraţie făcută Domnului, a plecat să misioneze în India, unde a murit moarte de martir. Noi, după declaraţiile pe care le facem duminica în biserică, plecăm, şi lunea şi marţea şi miercurea, fiecare are viaţa lui la şcoală, la servici, în societate, cu vecinul, etc..

…de preferat, să fii ca Toma!

Darius Filimon

Ochii şi urechile la mormânt!

15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”

16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”(Ioan 20:15,16)

           Ochii ei erau plini de lacrimi. Nu mai putea să vadă bine datorită lacrimilor care curgeau din ochii ei după ce văzuse mormântul gol. Când ai lacrimi în ochi, nu mai poţi vedea limpede. Nu mai poţi discerne nimic. Privirea iţi joacă feste...

           Înaintea ei stătea chiar Isus, dar ochii ei erau impiedicaţi să-L vadă. Credea că este grădinarul. În momentul în care Isus o strigă pe nume, ,,Marie!"...ea răspunde: ,,Rabuni!" - ,,Învăţătorule!" Abia atunci Îl recunoaşte, dar nu cu ochii, ci cu urechile. Ştia că este El, Isus, negreşit. Vocea Lui nu poate fi confundată. Isus spunea la un moment dat că “oile Mele, cunosc glasul Meu.”

           De atâtea ori ochii noştri işi pierd orice speranţă datorită lacrimilor pe care le varsă în urma groazei adusă de vestea unei boli care ne ameninţă, sau spaima că ne vom pierde locul de muncă, ori privirea tremurândă care e pironită lung în zare aşteptând întoarcerea celui risipitor şi nu mai putem discerne nimic cu ochii.

           În asemenea momente, rămâne o singură şansă pentru noi şi anume aceea de a înţelege cu urechile. Sunt promisiunile Lui, pe care urechea noastră le-a auzit şi care ne dau o speranţă atunci când ochii nu pot să mai creadă nimic. Vor înţelege urechile tale când vei primi vestea mult aşteptată. Vei şti, că numai El a putut lucra aşa…

           Ucenicii nu plângeau, dar le intrase groaza şi lor în ochi, atunci când au vazut şi ei mormântul gol. Dacă nu lăsau această groază să le cuprindă ochii, puteau observa detaliul care limpezea tot misterul. Ştergarul care fusese făcut sul şi pus într-un alt loc. Hoţii nu lasă prosopul din dulapul tău de sub care ţi-au furat banii, împăturit. Sau, ce mort pleacă din mormânt lăsând ştergarul făcut sul şi pus într-un alt loc? Era limpede….asta numai Cel ce a biruit boldul morţii, Isus Hristos fiul lui Dumnezeu putea să lucreze atât de curat.

           Când ochii tăi nu mai văd nimic, va trebui să auzi. Promisiunile Lui rămân în picioare.

….Hristos a înviat!

Darius Filimon

Însoţitorul la coborâre...

10 ,,Dacă ţi-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău.” (Jud.7:10)

    Aceasta nu pot să înţeleagă mulţi, că au voie cu însoţitori la coborâre.                       

    Zilele trecute vorbeam cu un prieten şi îi spuneam că îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru oamenii cu care mă înconjoară.

    Există lângă noi oameni care sunt cu noi atunci cand coborâm. Atunci când trecem prin necaz şi durere. Atunci când un val cheamă un alt val peste viaţa noastră. Să preţuiţi astfel de oameni. Dumnezeu i-a aşezat lângă voi. Dumnezeu lucrează cu oameni şi prin oameni.

    Şi dacă vă uitaţi în jurul vostru şi nu aveţi astfel de oameni, să nu vă fie frică. Există un Însoţitor la coborâre şi pentru tine. Când Iacov trebuia să coboare în ţara Egiptului, Dumnezeu i se prezintă într-o noapte şi îi spune lui Iacov să nu se teamă de această coborâre, că El Însuşi, Dumnezeu, va coborî cu el şi acolo va fi binecuvântat.(Gen.46:4)

    Ghedeon a trebuit să coboare, ca mai apoi să urce cu biruinţa.

    Priveşti în jur şi simţi cum încet, încet, cobori? Să nu îţi fie teamă în coborârea prin care treci, deoarece tu cobori, dar, de fapt urci.

    Şi asta o poţi face doar cu El, cu Însoţitorul…

Darius Filimon

Suficientă putere omenească...

13 ,,După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme." (Ev.dp. Luca 4:13) - Ispitirea lui Isus Hristos.

    Trăim zile în care ispitele sunt tot mai mari. Trăim zile în care unii cad examen după examen, exact la acelaşi capitol. Unii se ridică. Alţii se luptă chiar acum. Diavolul nu se ruşinează să vină la noi cu ispita. Nu s-a ruşinat să meargă la Isus, Fiul lui Dumnezeu.

    Scriptura spune că L-a ispitit în toate felurile, apoi a plecat, dar până la o vreme. Deci, va reveni. Cu aceeaşi ispită, sau chiar cu altele. Fiţi tari şi împotriviţi-vă tare.

    În 1 Corinteni 10:13 găsim scris că “nu ne-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.” Ba mai mult, “Dumnezeu care este credincios nu va îngădui să fim ispitiţi peste puterile noastre.” Deci noi, avem suficientă putere omenească să ne împotrivim ispitei şi să avem biruinţă. V-aţi gândit la asta? Dar dacă punem în calcul faptul că noi suntem fii şi fiice de Dumnezeu… Atunci vom avea o îndoită putere.

    Să nu uităm că de la Fiul lui Dumnezeu a plecat Ispititorul, dar până la o vreme. Se va reîntoarce şi la noi cu ispite… Asta se va putea întâmpla astăzi pentru unii, sau poate mâine pentru alţii. Ispita vine, dar în voi există suficientă putere omenească să biruiţi ispita, iar pe lângă aceasta aveţi un plus de putere, numită putere dumnezeiască.

    O săptamana nouă, cu ispite noi, dar mai ales cu noi BIRUINŢE!

de Darius Filimon

Toate lucrurile lucrează...

  ,,La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt". (Geneza 37:28)

   Poate să-şi imagineze cineva durerea lui Iosif? Să fii aruncat de fraţii tăi în groapă. Să simţi ura din partea lor şi setea după sânge şi nenorocire. Să ai parte de invidia şi ura celor pe care îi socoteşti prieteni şi fraţi.

   Adesea se întâmplă aceste lucruri şi de obicei din partea celor la care nu te-ai aştepta niciodată. Felul acesta doare cel mai tare.

   David se păzea şi se ferea de Goliat care era inamicul său dar ajunge să fie lovit de vorbele fratelui lui, Eliab, care îl acuză de mândrie şi că are inima plină de răutate. Limba, mădularul fără oase, dar care rupe oase. Există oameni care ne rănesc, dar nu prin arme şi cuţit, ci prin ceea ce-au vorbit.

   Pe când trăgea Iosif nădejde că poate totul se termină în mometul în care fraţii lui îl trăgeau afară din groapă, primeşte cea de-a doua lovitură fiind vândut în ţara Egiptului, deoarece un val cheamă un alt val.

   În momente ca acestea, nu mai inţelegem nimic şi ni se pare că totul parcă se prăbuşeşte şi se năruie, dar ajungem la final să spunem şi noi ca Iosif: ,,Dumnezeu m-a timis aici…”

   Aceasta, pentru că toate lucrurile lucrează spre binele… Totul este spre binele…celor ce iubesc pe Domnul.

   Tu iubeşti pe Domnul?

Darius Filimon

Dincolo de tot...

    Dincolo de tot ce se poate vedea şi simţi, există Cineva...
    Acest Cineva este necunoscut pentru unii, dar atât de simţit de alţii. Îl simt. E aproape.
    Când vei veni la mine, Doamne? E noapte, dar eu aştept dimineaţa, când Cel ce străluceşte va străluci veşnic în inima mea.....
    Atunci, voi fi cu El.....acolo sus în veşnicie. Şi nu mă voi mai dezlipi de pieptul Lui.... El va fi al meu...şi eu al Lui! Iată, se zăresc zorile...

Darius Filimon

Evanghelizare la Bărbuleşti - 15.dec.2013, ora 9,00

Nicolae Geantă

Onisim Botezatu

Darius Filimon

Seară de tineret la Toflea - 14.dec.2013, ora 17,00

Nicolae Geantă

Onisim Botezatu

Darius Filimon

Seară de tineret la Câmpina 13.dec.2013, ora 19,00

Nicolae Geantă

Onisim Botezatu

Darius Filimon

"Religia mea este iubirea" ...FINAL!

     Aseară i-am adus aproape pe toţi din cele 16 familii şi 55 de copii sărmani. Unii au fost mai mici şi au rămas acasă, alţii au trebuit să plece la şcoală, dar cei mai mulţi au fost aici cu noi. 

     Au spus poezii. Ne-au spus ce vor să se facă atunci când vor ajunge mari! Unii poliţişti, alţii pompieri, bucătari, bucătărese, profesoare, ingineri, piloţi de avion, taximetrişti....... Nimeni nu a spus ca pleacă în Spania sau Franţa, nici în America! Cu tot greul de aici, ei sunt români până la capăt. Meseria, ce-i drept, o vor schimba-o de câteva ori până vor ajunge mari. Aşa am fost şi noi cândva...

    Ne-am rugat pentru ei ca Dumnzeu să-i facă în societate cap şi nu coadă. Au fost plini de bucurie...alţii au plâns...şi noi de asemenea! Ana, o tânără deosebită, s-a rugat rugăciunea Tatăl nostru după care ne-am aşezat cu toţii la masă. Seara s-a terminat, lăsându-se peste toţi acei care s-au implicat, o bucurie sufletească pe care eu o numesc "bucuria dăruirii." 

    Mulţumim lui Dumnezeu pentru tot şi pentru voi toţi acei care aţi pus umărul, inima, mâinile, picioarele, maşina, banii, hainele, papucii, alimentele şi timpul vostru pentru toate acestea..... Mulţumim! Dumnezeu să vă binecuvânteze! 

     Mulţumim bisericii, tinerilor şi tuturor acelora implicaţi care s-au ales cu dureri de cap si oboseală... Şi eu sunt la fel, dar mă uit peste pozele cu aceşti copii şi îmi trece. Mă inundă o pace urmată de bucurie. Faceţi şi voi la fel. E cel mai bun tratament!

     Mulţumim domnului primar pentru sprijin şi pentru transportul copiilor. Fiţi binecuvântat!

     Fiţi binecuvântaţi voi toţi care aţi arătat şi de data aceasta că "religia voastră este iubirea."

Sărbători fericite, tuturor! 

*p.s. dacă am uitat să mulţumesc cuiva, îl rog să mă ierte....probabil mi se trage de la durerea de cap. 

>>>> aici puteţi vedea toate pozele din proiect... https://www.facebook.com/media/set/?set=a.497078150407055.1073741835.448036631977874&type=3

Conferinţă tineret...INVITAŢIE!

...de Moş Nicolae, noi vi-l aducem pe Nicolae!

 

...şi vine cu geanta plină....Îl aduce pe DUMNEZEU tinerilor!

în Moş Nicolae tinerii nu mai cred demult...dar în Dumnezeu mai cred oare? 

>mesaj biblic, Nicolae Geantă<

>laudă & închinare, Adin Moga(Brad) & Dani Dronca(Sebis)<

*  va fi lansarea cărţii "Lupta cu inerţia", scrisă de N.G.          

*  la final - va fi un timp de întrebări libere din partea tinerilor.   

- vom avea o şedinţă cu liderii de tineret.    

Vă aşteptăm cu mult drag!  

Încercarea, întotdeauna urmată de…binecuvântare!

16 Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer şi o va lua îi voi da de nevastă pe fiica mea, Acsa.”
17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea; şi Caleb i-a dat de nevastă pe fiica sa, Acsa."     (Iosua 15:16-17)

       În faţa oamenilor, de-a lungul vieţii, apar adesea încercări. Unii se plâng. Alţii se roagă să le fie înlăturată încercarea. Alţii murmură şi cârtesc.

       Vreau să iţi spun dragul meu că în spatele încercării stă întotdeauna o binecuvântare. O încercare mare, ascunde în spatele ei…..o binecuvântare mare. Dacă nu poţi trece încercarea, nu eşti vrednic de binecuvântare.

        Otniel a primit o soţie binecuvântată, dar a trebuit să treacă încercarea. Să treacă de cetatea Chiriat-Sefer.

        Vei primi o soţie binecuvântată sau un soţ binecuvântat, dacă vei şti să treci de cetatea “ţaţelor” de la colţurile străzii pe care mereu le auzi: -,,Ai văzut cu cine vorbeşte? El e profesor… Ea este vânzătoare la butic. Vor să se căsătorească. Banii sunt la mijloc.” Sau poate fi şi vice-versa situaţia, vorba lui I.L.Caragiale.

        Sărmanii profesori bogaţi cu salarii grase, umiliţi adesea de elevii de bani gata...

        Între voi dragilor e iubirea şi nu banii. Între voi e flacăra iubirii şi nu interesele. Dar treceti de încercare şi biruiţi cetăţile, arzându-le cu flacăra din făclia iubirii pe care a aprins-o Dumnzeu între voi. Pârjoliţi-le! E testul şi încercarea pentru o viitoare familie binecuvântată, deoarece ,,cetăţi” se vor mai ivi pe parcurs…

       -,,L-am văzut eu cu una…”

       -,,Cu una ce?” Cu una bucată de pâine probabil, pe care o aduce iubitul meu acasă la mine şi la copiii noştri.

       Vă spun…e mai bine o bucată de pâine uscată mâncată cu pace şi iubire, decât o casă plină cu cărnuri şi ceartă ca a lor.

        Eşti în încercare, ştiu, dar ia în mână metrul. Notează-ţi dimensiunile. Ai notat?

        Acestea sunt dimensiunile binecuvântării de după….

        Ea va veni…

Darius Filimon

Spre ţinta dorită.... poezie de J.G. RIVISH

Visam, aş fi vrut să fiu o corabie 

Şi uşor să lunec peste apele măsurate de EL.

Să plutesc iute, spre un liman necunoscut,

Dar care este cunoscut de veacuri ...

Marea, Cerul ... şi eu ...

Mă văd, lăsând totul în urmă,

Cu avânt alergând spre înainte,

Şi chiar sfidam valurile şi vântul

Mergeam spre ţelul dorit, spre Limanul Ceresc.

Dar, drumul e lung ...

Deodată în vis buimac mă trezesc,

Şi parcă sunt sleit de puteri ...

Catargele inimii mele acuma sunt frânte,

Dorinţa toată s-a dus, mă las purtat de valuri ...

Spre nicăieri şi niciunde !

Mă uit, unde e Steaua călăuzitoare?

Întunericul e atât de mare, tăcere ...

Şi mica lumină din mine, e doar o scânteie ...

Târziu înspre zori ... se zăreşte-o Lumină.

Pare un Far ... este EL !

Odată ce ochii-mi văd clar este EL,

Cu EL a apărut şi speranţa,

Nădejdea în inimă creşte,

Şi viaţa în vene, şi pacea ...

Şi se zăreşte ...Limanul ! 

IATĂ-MĂ AJUNS ACASĂ ...

J.G. RIVISH - Lumina din Gosen!

link: https://www.facebook.com/LuminaDinGosen

Ştiu eu....de J.G. RIVISH - Lumina din GOSEN.

Nelinişte. Singurătate. Teamă. Emoţii. 

Nesiguranţă. Frig. Durere. Plâns.

Lacrimi. Suspin. Incercare. Aşteptare. 

Gânduri. Acuzări. Dezvinovăţiri. 

Amintiri. Regrete. Tăcere. Promisiuni. 

Tremur. Căutare. Nelinişte. Pace. ISUS ...

A mai trecut o zi din viaţa asta scurtă... 

Golul din sufletul meu s-a adâncit.

Probabil nici noaptea asta nu pot dormi.

Şi mai mulţi au adormit sperând ...

Crezând că mâine va fi mai bine.

De ce? De ce acum? De ce eu?

Cum o sa fie? Ce o sa fac?

Intrebări … fără răspuns şi suspine ...

Vom afla cândva oare răspunsul?

Probabil atunci nu va mai conta ...

Dar sigur ştiu un lucru:

"Dacă numai pentru viaţa aceasta

Ne-am pus nădejdea în HRISTOS,

Atunci suntem cei mai nenorociţi

dintre toţi oamenii." 1 Cor.15:19.

Avem nădejde pe acest pămant

Dar şi pentru veşnicie:

"El va şterge orice lacrimă din ochii lor.

Şi moartea nu va mai fi.

Nu va mai fi nici tânguire,

nici ţipăt, nici durere, pentru că

lucrurile dintâi au trecut." Apoc. 21:4.

Mai ştiu ceva:

E târziu, e noapte, e întuneric greu ...

Lumea pribegeşte fără DUMENZEU ...

Este trist pământul, suspină Galaxia,

Parcă totul spune: E-aproape MESIA !

VINE ISUS! Tu eşti gata ?

J.G. RIVISH - Lumina din GOSEN.

preluat link:  https://www.facebook.com/LuminaDinGosen

Prinţ şi cerşetor…

             Sunt pline oraşele de cerşetori. Ne uităm la ei şi în urma judecăţii pe care am făcut-o asupra lor, aşa le dăm sau nu.

Într-una din zile, fiind cu soţia în Arad pentru a rezolva unele probleme, la un moment dat flămânzi fiind şi cu o poftă de mici, mergem nicăieri altundeva decât la Kaufland să-i mâncăm pe cei mai buni.

             Eram la masă când un cerşetor a venit şi mi-a cerut nu un foc pentru ţigară, nu bani, ci să mănânce că este flămând. În acel moment, de undeva din interiorul meu, am auzit o Voce pe care nu am avut cum sa o Înlătur, spunându-mi să-i cumpăr şi băiatului-cerşetor ce mănânc eu.

             I-am luat şi lui şi l-am pus cu noi la masă întrebandu-l dacă a mai mâncat ceva astăzi. El mi-a răspuns: “Nu”. Era trecut de amiază. I-am spus apoi….”Dumnezeu care te iubeşte şi pe tine, iată că iţi poartă de grijă….nu ai vrea să îi mulţumeşti printr-o rugăciune pentru că ţi-a dat să mănânci astăzi?” Fără nici cea mai mică ezitare, încrucişându-şi mâinile, mi-a răspuns: “mă voi ruga aici, acum.” Şi a început….. “Doamne Dumnezeule, dacă esti acolo Doamne şi dacă mă auzi Doamne, iţi mulţumesc pentru că ai pus pe inimă acestui om să îmi dea de mâncare. Doamne, dacă mă asculţi, te rog să îi răsplăteşti Tu acestui om....” Atunci, au început să îmi lăcrimeze ochii. Oamenii se uitau ciudat la noi. Dar nu ne interesa.

           Dumnezeu îmi deschisese ochii şi am realizat că cerşetorul, era de fapt un prinţ! Şi asta pentru că lacrimile mele, mi-au spălat ochii…

              Nu hainele te fac un prinţ, ci altceva… Ce? Găsiti voi…

*p.s.  am spus asta nu pentru a scoate în evidenţă dărnicia mea, ci pentru a scoate “prinţul sau cerşetorul din tine…”

Darius Filimon (Gura Văii)

Punct şi de la capăt!

Seară de tineret la

Biserica Penticostală Cuvin 

localitatea Ghioroc, Arad

07 septembrie 2013

ora 18,oo

LA MULTI ANI.....în amurg de seară!

      Petrec cea de-a 5-a aniversare lânga cea mai frumoasa fată, cea mai simpatică şi drăguţă, pe nume Tyna.
      De nenumărate ori, unele persoane o strigă: ,,domnişoara!" , iar eu cu inima crescândă le răspund că ,,domnişoara" are fetiţă de 2 ani....
      O privesc de multe ori când doarme şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul pe care mi l-a dat. Recunosc: nu îl merit, dar de fapt asta face Dumnezeu....ne dă daruri pe care nu le prea merităm, ca semn al iubirii ce ne-o poartă.
      S-a născut mai înspre seară, cam pe vremea aceasta, când un frumos amurg a adus bucuria naşterii tale. Amurgul se lasă din nou, dar tu, iubita mea, eşti şi vei rămâne un soare veşnic în viaţa mea.

                  La mulţi ani, soarele meu!                                                                Al tău soţ
                                                                                                                     Darius Filimon